123 de rase pe cale de dispariţie

8 Dec 2009 Comenteaza pe Forum Trimite prin Y!M Email Tipareste

animale, biodiversitate, pe cale de disparitie

14 specii reprezentate de 123 de rase şi linii pure de animale se regăsesc la ora actuală pe Lista resurselor genetice animale în stare critică, în pericol de dispariţie şi a celor vulnerabile. Deşi ar trebui să fie protejate, Ministerul Agriculturii nu a dat încă nici un ban în 2009 pentru conservarea acestor specii.

13 rase de oi, două de capre şi tot atâtea de porci, 61 de rase şi linii pure de găini, şapte rase de raţe, patru de gâşte, şapte populaţii de curci, 19 specii şi rase de peşti, văcuţa “naţională” - Sura de stepă, bivolul românesc, alături de albine, viermi de mătase, nurcă, dihor, vulpea polară şi cea argintie constituie o adevărată menajerie pentru a cărei conservare Ministerul Agriculturii acordă un ajutor financiar modic.

ÎN STARE CRITICĂ
Potrivit legislaţiei în vigoare, populaţiile de animale în stare critică sau considerate dispărute sunt acelea care au efective mai mici de 100 de femele, cele în pericol de dispariţie au între 101 şi 1.000 de femele, iar cele vulnerabile au între 1.000 şi 5.000 de femele.

Printre resursele genetice în stare critică se numără Sura de stepă, cea mai veche rasă de vaci autohtonă. Dacă până la jumătatea secolului al XIX-lea “domina” păşunile din toate zonele ţării, acum Sura nu mai numără decât 51 de femele, găzduite de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu - Iaşi (37), Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Jucu - Cluj şi o fermă din Ialomiţa.

În aceeaşi situaţie critică este şi porcul românesc Bazna - 79 de capete de adulţi reproducători. Pe cale să devină istorie sunt şi animale aduse cu mai bine de 30 de ani în urmă de pe alte meleaguri: două rase de oi - Polwarth (30 de femele) şi Suffolk Cullard Belgian (57), şi nu mai puţin de 22 de rase de galinacee, printre care Pitica Americană (15), Vonwerk (15), New-Jersey (27), Yokohama Pitic (30), Găina de Anvers (30), Welsumer Pitic (45) şi Phoenix Pitic (45).

AMENINŢATE
Alăuri de Sura de stepă, pe “lista neagră” se mai află şi alte rase autohtone vechi: oaia Raţcă (Vlaha cu coarne în tirbuşon) şi găina Gât Golaş de Transilvania. Numai că acestea stau mai bine decât Sura: cu 996 de exemplare-matcă pure, Gât Golaş este “numai” în pericol de dispariţie, în timp ce Vlaha, care se creşte de mii de ani numai în zona Banatului, este vulnerabilă, numărând la ora actuală 2.371 de femele.

În pericol mai sunt bivolul (228 de femele în judeţul Braşov), căpriţa Alba de Banat (603) şi porcul din rasa Mangaliţa (548 de scroafe), a cărui grăsime era pe vremuri un ingredient esenţial al salamului de Sibiu. Şi oiţele Ţigaie cu cap negru de Teleorman, Ţigaie Ruginie şi Karakul sunt vulnerabile. Printre rarităţi se numără şi oile Merinos - de Palas, de Suseni, de Stavropol, de Cluj, Australian sau Transilvănean - şi găini “de expoziţie” precum Mătasea Japoneză, Moţata Olandeză sau Mii de Flori, raţele Pekin sau curcile Anemona, Diana sau Bronzata. Plus o listă lungă de peşti: păstrugă, morun, şalău, ştiucă, crapi, lin, lopătar, somn etc.

INEFICIENTE ECONOMIC
Cum au ajuns atâtea resurse genetice animale în stare critică, în pericol de dispariţie sau vulnerabile? Răspunsul este simplu: nu au mai fost eficiente din punct de vedere economic. “Să luăm cazul Merinosului de Palas. Înainte de ‘89 erau foarte bune, pe atunci mai aveam un pic de industrie textilă. Acum stofele, costumele din lână sunt din import. Mai sunt unii care au mai cumpărat să pună izolaţii la case…

Lâna nu mai are nici un fel de căutare, nu se acoperă nici tunsul din valorificarea acesteia”, a declarat dr inginer Fănică Doroftei, directorul Direcţiei pentru protecţia resurselor genetice animale din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (ANARZ). Trecerea imediat după Revoluţie a unităţilor agricole la Fondul Proprietăţii de Stat pentru privatizare a constituit, de asemenea, un moment critic, pentru că mulţi dintre cumpărători n-au păstrat domeniul de activitate.

“În ceea ce priveşte păsările, după anii ‘90 graniţele s-au deschis, s-a pătruns masiv cu hibrizi comerciali, atât pentru ouă, cât şi pentru carne, şi în mod treptat piramida ameliorării păsărilor din România a început să se şubrezească. Un program de ameliorare piramidal, având în vârf linii pure, bunici, părinţi, până la hibridul comercial care asigură industria, poate să fie viabil şi se poate autofinanţa dacă la nivelul bazal, industrial, se vând circa 10 milioane de hibrizi. Dacă cobori sub şapte milioane, nu mai eşti rentabil. Am căzut în anii trecuţi şi sub două milioane”, a explicat dr. inginer Florin Pricop, preşedintele Asociaţiei Române de Management a Resurselor Genetice Animale.

Şi prin închiderea Genotecii de galinacee în anul 1998, din raţiuni sanitar veterinare şi din lipsa unor fonduri necesare întreţinerii acesteia, s-au pierdut 78 de rase şi linii din totalul celor 94 existente în anul 1995, iar patrimonial genetic naţional avicol a fost diminuat considerabil, potrivit lui Florin Pricop. O parte din rasele de animale domestice au căzut în dizgraţie încă înainte de ‘89 când, o dată cu trecerea la agricultura intensivă s-au importat rase mai productive decât cele autohtone.

Sunt şi resurse genetice pierdute pentru totdeauna. După ‘90 au dispărut gâsca Olandeză, linii de pui de rasă aduse din Anglia, liniile de iepuri importate din Franţa, curca mijlocie adusă din Franţa, supergreul din Canada şi liniile pure de rase grele de păsări de la Avicola Tărtăşeşti, a spus Pricop.

Sursa: Jurnalul National

Pentru mai multe informatii detaliate despre ecologie si protectia mediului, evenimente ecologice, stiri de mediu, animale, biodiversitate, pe cale de disparitie sau voluntariat oriunde in tara aboneaza-te gratuit la newsletterul saptamanal EcoMagazin

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci alatura-te si tu celor 5000 de membri care s-au inscris deja in EcoSapiens si hai sa ne cunoastem pe forumul comunitatii. Intrebarile si comentariile tale sunt binevenite.