De-a lungul istoriei, acoperisurile de iarba au aparut in acele parti ale lumii unde materialele de constructii erau limitate. „Acoperisul verde” este considerat a fi un fenomen european, case de acest fel intalnindu-se in zonele rurale din diferite tari europene.
Potrivit portalului specializat www.urbangardeninghelp.com, in Scotia si Anglia fenomenul pare a avea o mare amploare, in insulele Orkney (Scotia), acoperisurile verzi datand din anii 3600-2500 i.H. Constructii de acest fel se gasesc si in unele tari scandinave, regiuni non-europene cum ar fi Islanda si Groenlanda avand o vasta traditie in acest sens. Unele cercetari arata ca si in Statele Unite s-a adoptat aceasta solutie pentru acoperisuri, in regiunea Great Plains.
In societatea moderna exista o varietate de materiale de constructii, la indemana oricui, pierzandu-se astfel traditia utilizarii plantelor vii ca si material de constructie.
Cu toate acestea, se remarca un interes tot mai mare, la nivel global, in sensul utilizarii plantelor vii la constructia cladirilor urbane moderne. De ce? Datorita incalzirii excesive a zonelor in care predomina betonul si sticla, si a poluarii masive a marilor aglomerari urbane. Pe langa aceastea, acoperisurile verzi mentin o termperatura mai scazuta a cladirilor pe timpul verii, iar adoptarea acestei masuri la scara larga ar ajuta la izolarea termica, prin reducerea temperaturii la nivelul intregului oras (este demonstrat ca zonele rurale sunt cu pana la 12 grade mai racoroase decat zonele urbane, in perioada verii).
Noua, dar arhaica solutie pentru acoperisuri este foarte populara in Europa (10% din acoperisurile plate din Germania sunt acoperite cu vegetatie si 12% in Elvetia) si a inceput sa-si faca loc si pe agenda urbana din America de Nord. In Europa exista deja legi ce reglementeaza activitatea de „inverzire” a acoperisurilor, unele guverne introducand taxe pe poluare, astfel ca proprietarii de case nu ezita sa apeleze la aceasta solutie ecologica.
Acoperisul verde este o solutie care are doua mari calitati : se mareste zona „verde” disponibila si in acelasi timp, prin absorbirea umiditatii si radiatiilor din aer, protejeaza structura acoperisului si ajuta la racirea cladirii prin transpiratia plantelor. Ceea ce in final presupune economii la nivelul solutiilor de racire ale casei/blocului (aer conditionat).
Concomitent, este prelungita si viata structurii acoperisului prin aceea ca variatiile de temperatura la nivelul acestuia sunt mult mai mici. Un alt avantaj este izolarea fonica.
Prin definitie, acoperisurile verzi sunt spatii verzi amenajate din structuri artificiale, dar mai complicate decat o simpla gradina plasata pe acoperis. De regula sunt cultivate plante ce necesita minimum de atentie si ingrijire, intr-un sistem multistrat ce devine, de fapt, o continuare a acoperisului. Sistemul include o membrana speciala ce impiedica patrunderea radacinilor plantelor prin structura acoperisului, un sistem de scurgere si un mediu de crestere mai usor decat pamantul in care se planteaza de obicei plantele (format din pietris, rumegus si scoarta de copac).
Desi la prima vedere par extrem de complicat de realizat, acoperisurile verzi au viata de doua ori mai lunga decat un acoperisurile clasice si presupun costuri reduse de intretinere, precum si reducerea costurilor cu izolarea termica a cladirii. Toate acestea pe langa estetica deosebita.
Sursa: Sporul Casei
