Actiuni socante pentru criminalizarea protestelor nonviolente

Ac?iuni ?ocante pentru criminalizarea protestelor nonviolente
Actiuni socante pentru criminalizarea protestelor nonviolente
Actiuni socante pentru criminalizarea protestelor nonviolente

In 2002, jurnalistul de investigatie si TED Fellow Will Potter a decis sa ia o pauza de la ritmul sau obisnuit, scriind despre impuscaturi si crime pentru Chicago Tribune. A inceput sa ajute un grup local de campanie impotriva testelor pe animale: „M-am gandit ca ar fi un mod sigur de a face ceva pozitiv”, spune el. In schimb, a fost arestat si astfel a inceput calatoria sa, inca in desfasurare, intr-o lume in care protestul pasnic e catalogat drept terorism.

La mai putin de un an dupa 11 Septembrie, eram la Chicago Tribune scriind despre impuscaturi si crime, si de asta ma simteam trist si deprimat. Facusem ceva activism in liceu asa ca m-am hotarat sa ajut un grup local sa bata la usi impotriva testelor pe animale. M-am gandit ca ar fi un mod sigur de a face ceva pozitiv, dar sigur ca am cel mai mare ghinion si ne trezim arestati. Sunt fotografiat neclar de politie tinand manifeste, ca proba.

Acuzatiile au fost respinse, dar cateva luni mai tarziu, doi agenti FBI bat la usa, spunandu-mi ca daca nu-i ajut spionand grupurile protestatare, ma vor pune pe lista teroristilor interni. Mi-ar placea sa va spun ca nu am clipit, dar eram ingrozit, iar dupa ce mi-am mai revenit, ma obseda sa aflu cum de se intamplase asta, cum drepturile animalelor si ecologistii care n-au ranit niciodata pe nimeni puteau sa devina cap de lista la FBI pentru terorism intern.

Dupa cativa ani am fost chemat sa depun marturie in fata Congresului despre reportajele mele, si am spus legiuitorilor ca, in timp ce toti discuta despre un mediu nepoluat, unii isi risca vietile sa apere padurile si sa opreasca conductele de petrol. Ei fac ziduri umane intre harponieri si balene. Sunt oameni obisnuiti, ca acestia din Italia care au sarit garduri de sarma ghimpata ca sa salveze caini Beagle de la teste pe animale. Aceste miscari au fost incredibil de eficace si de populare, incat in 1985, oponentii lor au inventat un cuvant nou, eco-terorism, ca sa schimbe perceptia publicului. Pur si simplu l-au scornit.

Aceste companii au sustinut legi noi ca Animal Enterprise Terrorism Act, care transforma activismul in terorism daca genereaza scaderea profiturilor. Multi nici n-au auzit de aceasta lege, inclusiv membrii ai Congresului. Erau mai putin de 1% in sala cand s-a votat. Restul erau la o inaugurare memoriala. Il elogiau pe dr. King, iar activismul sau ar fi fost etichetat ca terorism daca ar fi fost in numele animalelor sau al mediului.

Suporterii spun ca e nevoie de asemenea legi pentru extremisti: vandali, incendiatori, radicali. Dar chiar acum, companii ca TransCanada instruiesc politia in prezentari ca aceasta despre cum sa intenteze procese pentru terorism protestatarilor nonviolenti. Dosarele de instruire ale FBI-ului privind eco-terorismul nu sunt despre violenta, ci despre relatii publice. Azi, in multe tari corporatii initiaza legi noi care fac ilegala fotografierea cruzimii fata de animale in fermele lor. Ultima a fost in Idaho acum doua saptamani, si azi am intentat proces pentru neconstitutionalitatea legii, care ameninta jurnalismul.

Primele acuzatii ag-gag, cum sunt cunoscute, au fost impotriva unei tinere – Amy Meyer, care vazuse o vaca bolnava mutata cu buldozerul, inafara abatorului pentru ca era pe strada. Amy a facut ce ar fi facut oricine: a filmat. Cand am aflat povestea ei, am scris despre ea, si in 24 de ore, crease o asemenea valva, incat procurorii au renuntat la acuzatii.

Dar se pare ca pana si expunerea situatiilor similare e o amenintare. Prin Freedom of Information Act, am aflat ca sectia anti-tero imi monitoriza articolele si prezentarile precum aceasta. Au inclus si un mic articol din cartea mea. L-au descris ca ,,bine scris si convingator”. Prefata pentru viitoarea mea carte, nu?

Scopul acestor actiuni e sa ne faca sa ne temem, dar ca jurnalist, am incredere neclintita in puterea educatiei. Cea mai buna arma a noastra e lumina zilei.

Dostoievski scria ca intreaga treaba a unui om e sa demonstreze ca e om si nu o clapa la pian. Pe parcursul istoriei cei de la putere au folosit teama ca sa suprime adevarul si sa reduca dizidentii la tacere. E timpul sa schimbam nota.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *