”Marea majoritate a investitiilor sunt in utilaje, aparatura si reactivi de complexitate mare care vor fi importate. Mineritul propus de RMGC este axat pe extractie, lesierea aurului prin cianurare si export – nu presupune prelucrarea metalelor in Romania sau dezvoltarea unor tehnologii noi in domeniu. De asemenea aceste investitii sunt strict legate de perioada de operare a minei si de sectorul de activitate respectiv, nu sunt investitii care sa poata duce la o propagare a cresterii economice in zona prin profituri reinvestite”, explica expertul-economist SILVIA DAVID intr-un interviu acordat Epoch Times.
Brasoveanca Silvia David este economista si detine un masterat la Universitatea de Economie si Managementul Afacerilor din Viena. Experta mai arata ca nici garantia de mediu nu este suficienta pentru a acoperi eventualele pagube.
Epoch Times: Guvernul Ponta a tot insistat pe avantajele economice ale proiectului de exploatare RMGC – locuri de munca, venituri la bugetul de stat din taxe si impozite si investitii in economie si redevente miniere.. Cat de reale sunt acestea, in opinia dvs, ca economist?
-„Avantajele economice” ale oricarei activitati luate ca atare sunt un criteriu foarte vag, daca nu sunt puse in balans cu costurile proiectului – costurile de finantare, costurile de mediu, garantiile oferite, avantajele si dezavantajele ale acestui proiect comparativ cu solutii alternative. Aceste calcule si scenarii sunt cu atat mai importante in cazul proiectelor de o asemenea amploare.
Ar fi interesat de comparat costul de finantare (dobanzile) pentru investitia in proiect – care pe toata durata proiectului se ridica la cca. 1,5 miliarde de dolari (conform estimarilor recente RMGC, care nu detine mijloacele de a autofinanta aceasta investitie) si cel pe care le-ar obtine alt investitor de exemplu statul roman.momentan acesta se imprumuta la conditii mai bune pe pietele de capital decat o persoana juridica privata care garanteaza creditul cu proiectul in sine, si nu detine alte active.
– Dar care este situatia in privinta costurilor de mediu? Acopera garantia de mediu suficient?
– Costurile de mediu se pot prognoza nu atat preluand calculele companiei interesate de proiect, ci prin comparatii cu proiecte similare si costurile pentru mentenanta siturilor miniere cu exploatari auro-argintifere (prin cianurare) cu dimensiuni asemanatoare in Canada/ America.
De exemplu la mina Summitville din Colorado s-au exploatat 9,2 tone aur si 320 tone argint in cariera deschisa – cu o amprenta la sol de 2 km² iar reabilitarea zonei a costat statul american 170 milioane USD, conform unui raport al Agentiei de Protectie a Mediului a Statelor Unite din 2012. Mina de la Rosia Montana va prelucra 300 de tone de aur, 1600 de tone de argint si are o amprenta la sol de 12 km patrati (RMGC-ul a concesionat chiar o suprafata de 43,82 km patrati), avand deci un impact de cel putin 6 ori mai mare (consumul de apa, suprafata acviferului si solului afectata direct).
Avantajele economice pentru statul roman (avand in vedere cotatia actuala a aurului) vehiculate in acest context sunt 2,3 miliarde beneficii directe si 2,9 miliarde beneficii indirecte pe toata durata proiectului – care urmeaza deci sa fie incasate in 16 ani. Aceste cifre mi se par nerealiste.
Conform doar calculelor RMGC – beneficiile directe se compun din 600 de milioane de USD redeventa si 1,7 miliarde USD participatie la profit.
Profitul poate oscila puternic si va fi influentat de costurile de finantare, costuri operative, etc. Acestea sunt determinate de deciziile actionarului majoritar care va controla 3/4 din consiliul de administratie RMGC.
In acest context profitul poate fi redus la un minim fara ca statul roman sa aiba un control real in acest caz.
Sa nu uitam nici ca RMGC nu este detinuta direct de Gabriel Resources, ci prin alte doua societati interpuse, ambele cu sedii in paradisuri fiscale, care permit diverse operatiuni de structurare si de finantare pentru a „optimiza” cash flow-ul si profitul rezultat in urma proiectului, pentru investitor. Gabriel Resources, la randul ei, este detinuta in procent de 61% de fonduri speculative (specializate in acest tip de operatiuni), 26% cotata la bursa din Toronto si doar 13% in proprietatea unei companii de minerit: New Mont Mining.
Beneficiile indirecte sunt 2,9 miliarde si se compun din venituri la bugetul de stat din taxe si impozite, alte cheltuieli pe care compania le va efectua in Romania, salarii si investitii.Structura acestei firme permite reducerea impozitului pe profit la un minim. Consumul de utilitati, specificat ca fiind un beneficiu indirect in calculele RMGC, evident nu este un beneficiu, ci un factor de cost pentru ansamblul economiei ducand la majorarea preturilor pentru micii consumatori, fapt semnalat si de un raport al Academiei de Stiinte Economice pe acest subiect, publicat in 2010.
– Cat de mari ar fi beneficiile din investitii si salarii?
– Investitiile – marea majoritate sunt in utilaje, aparatura si reactivi care sunt de complexitate mare si vor fi importate. Mineritul propus de RMGC este axat pe extractie, lesierea aurului prin cianurare si export – nu presupune prelucrarea metalelor in Romania sau dezvoltarea unor tehnologii noi in domeniu. De asemenea aceste investitii sunt strict legate de perioada de operare a minei si de sectorul de activitate respectiv, nu sunt investitii care sa poata duce la o propagare a cresterii economice in zona prin profituri reinvestite si generare de valoare adaugata.
Salariile sunt singura parte palpabila a acestui lung sir de beneficii indirecte, dar si aici este destul de clar ca salariile mari vor merge catre specialisti straini sau persoane din conducere si nu vor creea investitii si valoare adaugata pentru zona. In plus, perioada de lucru este strict determinata, fara perspective de continuare a activitatii in domeniul respectiv dupa inchiderea minei , pentru localnici, si cu un impact minim sau chiar negativ asupra industriilor adiacente, din motive de mediu.
–Si mai este suficienta garantia de mediu in acest context?
Garantia de mediu, destinata inchiderii minei, este de 146 milioane de dolari. Aceasta nu se depune anual (cum a fost citat uneori in mod eronat in presa ) , ci se completeaza pana la acest prag daca a fost partial utilizata (“Garantia de mediu este de 146 milioane de dolari anual, ea urmand sa fie reintregita ori de cate ori se apeleaza la ea”, spunea Rovana Plumb intr-un interviu la Antena 3 din data de 14.09.2013; iar conform site-ului RMGC “compania pune la dispozitia statului o garantie de 146 de milioane de dolari inainte de inceperea lucrarilor.
Banii vor fi utilizati pentru inchiderea minei si ecologizarea zonei ”). Bineinteles daca la momentul respectiv firma care exploateaza nu si-a declarat falimentul si daca detine lichiditati pentru completare. Totusi aceasta garantie este insuficienta pentru un sit de asemenea dimensiuni, unde reabilitarea ar costa cel putin de cateva ori mai mult.
Garantia suplimentara de 25 milioane de dolari pentru riscuri de mediu este, dupa parerea mea si prin comparatie cu situatii similare, in mod evident insuficienta deoarece trebuie sa acopere “worst case scenario” : ruperea barajului iazului de decantare (care trebuie sa reziste nu doar cateva zeci de ani, ci pentru totdeauna).
Pentru accidentul de la Baia Mare, Ungaria a cerut statului roman despagubiri de 100 milioane de dolari, conform Mediafax (la nivelul anului 2000, suma neindexata cu inflatia), cantitatea deversata fiind de 100.000 m3 de apa contaminata, dar iazul de decantare de la Rosia Montana ar urma sa aiba o capacitate de 250.000.000 m3.
Bineinteles se va argumenta ca nu este aceeasi concentratie a cianurii, insa nu se vorbeste despre celelalte metale grele, compusi toxici si cantitatea acestora sau despre faptul ca cifrele de concentratie a cianurii in apa reziduala vehiculate de RMGC nu sunt fezabile din punct de vedere tehnologic, conform unui raport al Academiei Romane.
– Cum afecteaza exploatarea miniera celelalte domenii de activitate locala precum agricultura, industria alimentara?
– In privinta evaluarii posibilitatilor alternative – fie ca procedura de extractie, fie din punct de vedere al incurajarii unor activitati in alte segmente (care necesita investitii initiale mult mai mici) – acestea trebuie luate in considerare la modul cel mai serios.
Nu imi este cunoscut niciun caz in care o zona cu minerit de suprafata si un iaz de decantare cu compusi toxici, s-a transformat intr-o zona turistica sau a oferit un cadru benefic pentru dezvoltarea agriculturii sau industriei alimentare.
In schimb exista nenumarate cazuri de proiecte abandonate dupa extragerea metalelor din masivele mai bogate in minereu sau situri inchise in conditii improprii dupa ce investitorul si-a declarat falimentul.Acest risc este cu atat mai mare in cazul RMGC, care nu este asigurata si este detinuta in procent de 80.69 % (75% in urma renegocierii si cresterii participatiei statului) de o firma fara active si cu o garantie de mediu care nu acopera nici pe departe riscurile existente.
