In aerul si alimentele din jurul nostru se pot dezvolta mucegaiuri, care produc toxine. In mediul extern mucegaiurile sunt ubicuitare. Conditiile de umezeala din ziduri, lemn, mobila, hartie sunt principalele medii de proliferare in spatiile inchise. Avand in vedere ca americanii petrec in jur de 75 spre 90 % in spatiile inchise, ei sunt foarte expusi la mucegaiurile ce se dezvolta in mediile inchise.
Mucegaiurile au capacitatea de a se dezvolta inclusiv la altitudini foarte mari si in conditii neprielnice ca, de exemplu, pe Himalaya. Mucegaiurile patrund in spatii inchise prin usi, geamuri, sisteme de incalzire si sisteme de ventilatie si aer conditionat. Sporii din aer se depun pe oameni, animale, imbracaminte, incaltaminte si genti, transformand pe oricine si pe orice in potentiali purtatori de mucegaiuri pentru spatiile inchise (acasa si la serviciu).
Aflatoxinele alcatuiesc o familie de toxine fungice produse in special de doua specii de Aspergillus care sunt abundente in zone calduroase si cu climat umed:
* Aspergillus flavus – este prezenta pretutindeni; produce aflatoxine B.
* Parasiticus -produce ambele aflatoxine B si G; are o distributie mai limitata.
Aflatoxina M1 se formeaza din aflatoxina B1 la oameni si animale. Expunerea oamenilor la aflatoxina M2 la nivel de nanograme pe zi are loc in special prin consumarea laptelui contaminat cu aflatoxine, inclusiv a laptelui matern.
Folosirea unor varietati rezistente de seminte sau pesticide, procedeele de uscare si pastrare pot reduce infestarea cu ciuperci, reducand contaminarea cu aflatoxine. Majoritatea culturilor in care se se produc aflatoxine sunt arahidele, porumbul si semintele de bumbac, culturi in care A. flavus se poate asocia usor. Expunerea oamenilor la aflatoxine in concentratii de la nanograme la micrograme pe zi se realizeaza in special prin consumarea porumbului si arahidelor in unele tari tropicale. Toxina nu se elimina din alimente sau hrana animalelor prin procedeele de gatit normale, deci pre- si post- procedurile de recoltare nu ofera o protectie totala pentru contaminarea cu aflatoxine.
Aflatoxinele sunt cunoscute ca ar fi fost folosite ca arme biologice in Irak (asa-numitele „bombele de cancer”). Deoarece nu sunt unele dintre cele mai toxice in utilizarea armelor, utilitatea lor militara a fost pusa la indoiala de catre autoritati. Deoarece sunt relativ usor de obtinut, folosirea acestor arme forteaza trupele inamice sa foloseasca mecanisme de protectie, scazandu-le eficienta luptei.
Aflatoxicozele sunt greu de diagnosticat, datorita unei varietati mari de simptome atipice, in special daca nu se cunoaste expunerea la acestea. De exemplu, un atac in oras ar fi greu de depistat, dar ar putea fi mai degraba observat pe suprafetele agricole, unde se cunosc boli de acest tip specifice fermelor. Aflatoxinele sunt o problema de sanatate publica deoarece acestea pot patrunde in proviziile de mancare in procesele naturale si astfel, sa fie observate prin testarile probele prin metode rapide. De indata ce un atac este suspectat, ar trebui sa fie relativ usor sa se monitorizeze si sa se detecteze imediat posibilele recidive.
* Burge HA, Toxicogenic Potential of Indoor Microbial Indoor Aerosols, In: Short-Term BioAssays in the Analysis of Complex Environmental Mixtures, NY, Plano Press, 1987
* Leibowitz MD, Health Effects of Indoor Pollutants, Annual Review of Public Health, I 983, 4, 203-221
* Miller JD, Fungi as Contaminants in Indoor Air, Atmospheric Environment, 1992, 26, 2163-2172
Monica Moarcas, Codruta Popescu, Mihaela Badea
Universitatea Transilvania din Brasov, Facultatea de Medicina
