Alarmă pentru natura Carpaţilor
Alarmă pentru natura Carpaţilor
Alarma pentru natura Carpatilor
Alarma pentru natura Carpatilor

11 decembrie a fost declarata de Organizatia Natiunilor Unite ca „Ziua Internationala a Muntelui”, pentru a marca oportunitatile dar si problemele specifice acestei magnifice forme de relief ce rupe monotonia Terrei si acopera peste un sfert din suprafata continentelor si o treime din tara noastra.

Editia din 2014 are ca tema la nivel global „Agricultura montana” – amintind ca peste 700 milioane de oameni traiesc in munti inclusiv din agricultura practicata pana la altitudini ridicate, pentru ca natura montana nu este, de fapt, ostila omului nici din punct de vedere agricol, pe langa faptul ca muntii sunt sursa de lemn, apa, minereuri si multe servicii de ecosistem pentru omenire, loc de recreere si refugiu.

Ar trebui ca 11 decembrie sa fie o sarbatoare si o ocazie de celebrare si de promovare a mediului montan ca oportunitate si ca model de dezvoltare sustenabila, dar, din pacate, in Romania ar trebui sa fie mai degraba o zi de doliu si de constientizare a starii de pericol, dar si de mobilizare in apararea a ceea ce mai este inca natura carpatina, aflata sub asediul omului.

Carpatii romanesti adapostesc o imensa varietate peisagistica si o biodiversitate impresionanta. Ei cuprind cel mai mare peisaj forestier intact din zona temperata a Europei, sunt gazda a celei mai mari populatii de carnivore mari din Uniunea Europeana – mii de ursi, lupi si rasi, in conditiile in care cele mai multe state europene nu mai au niciunul, sunt izvor de bogatii materiale, vatra de civilizatie, model de convietuire armonioasa om-natura timp de multe secole si Romania ar fi de neimaginat fara ei.

Doar ca, in loc sa tratam Carpatii cu grija cuvenita pentru aceasta mostenire minunata, ii supunem unui asediu distrugator, mai ales in ultimele decenii, accentuat in ultimii ani prin comportamentul iresponsabil al autoritatilor publice si a unei parti a populatiei, ducand la o degradare accelerata si chiar la impingerea spre disparitie a unor elemente esentiale si unice din muntii tarii noastre.

Padurile Carpatilor sunt taiate intr-un ritm ametitor in ultimele doua decenii, mult mai mare decat rezulta din statisticile oficiale, care recunosc, totusi, jaful si faptul ca, daca in toata Europa, suprafata de padure creste, la noi e in continua scadere, iar ceea ce se mai considera padure este de regula ceva bracuit, macelarit de taierile ilegale, de exploatarile „pe ras” pe mari suprafete, urmand ca ramasitele slabite sa fie doborate de intemperii si de proliferari de ipide, atunci cand nu sunt doar pretexte pentru acoperirea taierilor abuzive. Iar Parlamentul tocmai pregateste o noua incercare de a aproba o modificare masiva a Codului Silvic, cu pretentia de a stopa macelul forestier, dar de fapt e tot permisiv pentru mafia padurilor.

Siluetele Carpatilor au inceput sa fie slutite de eoliene, care vizeaza mereu crestele dominante si zonele cele mai pitoresti, in total dispret pentru estetica montana si nu numai. In plus, linii electrice aeriene de inalta tensiune trase peste creste pe unde i s-a parut mai ieftin si comod Transelectricii, care pregateste acum noi linii de 400kV prin munti, in total dispret pentru natura.

Sosele pana in varf de munte construite inutil si cu nepasare fata de impactul de mediu fragmenteaza habitatele si aduc mii de autoturisme si oameni pana in inima naturii, desi nici nivelul de educatie civica nici vointa si resursele autoritatilor nu dau speranta ca se poate gestiona adecvat un asemenea aflux. Rezultatele tragice se vad de-a lungul Transfagarasanului, Transalpinei, Transraraului si Transsemenicului, si, cu toate acestea, se continua proiecte asemanatoare si pentru Bucegi, Baiului si alte masive.

Vile si hoteluri infipte criminal in zone alpine ce erau inca cvasinaturale sunt consecinta inevitabila a soselizarii, manelizarii si cocalizarii Carpatilor, si vedem mijloace de transport pe cablu tot mai multe, majoritatea facute cu bani publici practic „aruncati pe geam”, pentru ca nu va fi un paradis pentru schiul de partie…. Si capac la toate pun miile de antene GSM carora li s-a aprobat fara retineri sa ocupe varfurile si fac tot mai hidoasa fata alteori superba a Carpatilor.

La Rosia Poieni, in muntii Metaliferi, in Calimani si in alte zone, rani uriase in trupul muntelui au fost facute de oameni si autoritatile pregatesc noi asemenea agresiuni la Rosia Montana, la Baisoara, la Certej, la Bucium, in duzini de locuri din Muntii Banatului, in Bucovina, in Carpatii Orientali si in alte zone, iar carierele de granit rod ca un cancer Creasta Pricopanului – perla Muntilor Macinului.

Raurile de munte sunt sub un innoit asediu hidroenergetic. Daca o buna parte din ele au fost distruse ecologic si peisagistic prin duzinile de lacuri de acumulare construite in anii ’60-’70, de regula cu deviere a unui mare numar de alte rauri spre respectivele lacuri, in ultimii ani a inceput atacul asupra tuturor raurilor ramase cvasinaturale in munti, prin proiecte criminale de microhidrocentrale care introduc in conducte pentru multi kilometri cea mai mare parte a apei si lasa albii aproape secate si distruse de buldozere si excavatoare, si totul inca sub pretexte „eco” de promovare a asa-zisei „energii verzi”.

Oieritul si agricultura traditionala, candva chiar excesiva din punct de vedere ecologic, acum mor, se abandoneaza stanile si se infunda plaiurile, se blocheaza potecile si se innamolesc izvoarele, vezi tot mai rar ciobani, magari cu desagi, atelaje cu cai si care cu boi. Salasele sezoniere din Apuseni si Muntii Banatului devin ruine, multe catune sunt parasite, sate intregi de munte mai au doar cativa locuitori in varsta. Azbocimentul a inlocuit sindrila pe acoperisuri, sarma ghimpata a inlocuit gardurile de lemn, reproduceri de prost gust au inlocuit icoanele pe sticla pe peretii caselor muntenilor si mai numeri pe degete oamenii care mai stiu sa faca un tulnic, un ciubar, o cerga sau o instalatie de moara sau joagar actionat cu apa ori o valtoare.

In schimb, se umplu muntii de masini de teren, ATV-uri, motociclete enduro, motodeltaplane si motoparapante, snowmobile si barci cu motor pe lacuri… sfasiind linistea, imputind vazduhul cu gaze de esapament, adesea degradand si drumurile si descurajand orasenii sa isi mai miste fundul si pe jos cate putin, desi plaga sedentarismului cu toata cohorta ei de consecinte negative asupra sanatatii publice devine si la noi o problema majora…

Legislatia tembela, in frunte cu actualele forme ale Codului Silvic si Legii Ariilor Protejate, nu interzice sau nu restrictioneaza ferm accesul motorizat in natura montana in scop recreativ, in schimb prohibesc total in cea mai mare parte din Carpati turismul activ si sportul montan nemotorizat, interzicand accesul in scop recreativ unde nu este traseu sau zona special marcata in acest sens…

Marcate turistic sunt sub 0,1% din poteci si drumuri, exclusiv pentru turism pedestru, iar pentru turism ecvestru, biciclistic sau pe schiuri nu exista deloc trasee marcate, in ciuda promisiunilor desarte ale tuturor ministrilor de resort din ultimii 15 ani ca rezolva bariera legisaltiva care ne-a facut codasii Europei si in acest domeniu.

Pentru traseele de turism pedestru, fondurile pentru marcaje ar trebui asigurate, conform legii, de consiliile judetene, dar majoritatea aloca aproape zero. Pentru marcarea de trasee pentru alte tipuri de turism nemotorizat montan lipseste in continuare cadrul legal – proiectele legislative sunt plimbate dintr-un sertar ministerial in altul de peste un deceniu. Traseele de alpinism si escalada nu au niciun cadru legal, multe sunt degradate ca asigurari, in schimb apar odioase fieratanii numite „via ferrata”.

Se interzice practic speoturismul, declarand inchise aproape toate pesterile, in schimb daca platesti pe cine trebuie poti avea acces si in zone foarte sensibile ecologic, administrarea de arii naturale protejate in zona montana putand deveni o buna afacere pentru cei a caror interes nu este protectia naturii montane ci profitul. Nu degeaba mare parte din parcurile nationale si naturale din Carpati au ajuns sa fie administrate de operatori economici, a caror rol prin definitie este sa faca bani cat mai multi, astfel ca oricata bunavointa ar avea unii, Romsilva nu poate fi intr-o asemenea postura decat lupul pe post de cioban la oi.

In schimb infloreste in Carpati braconajul si se promoveaza desantat vanatoarea, si inca in mod traditional, antiecologic, vizand „recoltarea” exemplarelor cele mai frumoase, dar cu tupeul de a pretinde ca se face de dragul naturii si a „pastrarii echilibrului ecologic” desi vanatorii vizeaza mereu animalele cele mai viguroase, care aduc punctaje, premii si invidia din partea altor insetati de sange….

Totodata, e evident ca se permite sa iti faci vila in padure sau in varf de munte, sa torni betoane si sa proclami ca faci „dezvoltare”, sa iti croiest drum de buldozer prin pajistea alpina si sa distrugi lacuri glaciare, cum a facut cu taul Stiol un fost primar din Borsa care a fost scos basma curata de complicii sai din autoritatile care ar fi trebuit sa il pedepseasca, la fel cum mii de calai ai naturii montane sunt bine-mersi cu statut de demnitar, functionar public, personal silvic sau om de afaceri de succes…

A continua in aceasta directie si in acest ritm poate face ca in unul sau doua decenii sa admiram natura carpatina mai mult prin albume de poze vechi, sa plecam dintre betoanele oraselor pentru a vizita betoanele muntilor, sa vedem animalele montane doar la gradina zoologica sau impaiate prin pensiuni de prost gust si sa vedem rauri adevarate de munte doar prin filme documentare sau prin tari care nu si-au batut joc de muntii lor… Si ne vom aminti ca niste politicieni ne-au spus ca a fost totusi bine pentru economie… desigur, nu pentru cea a Romaniei…. Depinde de noi toti ca in viitor 11 Decembrie sa devina in Romania o zi de sarbatoare, nu una de comemorare a Muntilor Carpati.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here