Hypocrate spunea acum mai bine de 2.000 de ani ca „alimentul sa va fie medicament, iar medicamentul sa va fie aliment”, dar elaborarea unor produse cu beneficii pentru sanatate este de data relativ recenta.
Nomenclatorul produselor denumite generic alimente functionale, definite astfel de Goldberg in 1994, realizat de Blum in 1996, cuprinde doua categorii: alimente functionale destinate prevenirii unor boli si alimente functionale destinate tratamentului terapeutic. Comisia Europeana a Stiintei Alimentelor Functionale precizeaza ca un aliment poate fi apreciat ca functional daca este demonstrat in mod satisfacator ca are una sau mai multe beneficii pentru organism, pe langa efectele nutritionale corespunzatoare. Spre surprinderea multora, alimentele functionale trebuie sa-si pastreze „forma” de aliment, nu sa aiba forma de pilule, capsule, siropuri etc., dar mai ales sa-si justifice efectele in cantitatile in care se consuma in mod normal in dieta.
Specialistii au identificat cateva functii majore ale alimentelor functionale: apararea organismului prin reducerea alergiilor si activarea sistemului imunitar, prevenirea imbolnavirilor prin prevenirea hipertensiunii arteriale, a diabetului, a dezechilibrelor metabolice congenitale, precum si antitumorale, controlul unor functii ale organismului precum functionarea sistemului nervos, apetitul si absorbtia nutrientilor, reducerea duratei de convalescenta si, nu in ultimul rand, reducerea efectelor imbatranirii. Producerea alimentelor functionale a reprezentat o provocare pentru tehnologi, nutritionisti, biochimisti, microbiologi.
Sursa: Jurnalul National
