Vine Dan Diaconescu la guvernare cu partidul lui fara nume, insa neinscris si neformat, dar de care ar fi auzit deja vreo 20% din romani, care imediat s-au repezit sa se declare la operatorul anonim de sondaje, care, la o data necunoscuta, a facut un sondaj nedeclarat si neconfirmat, pentru o agentie anonima? Nu stiu; si nu stie nici Diaconescu, care oricum nu stie multe dupa cum arata. Ce stiu insa e ca e cu totul nefiresc sa-l platim din bani publici, chit ca prost, pe un baiat numit Sebastian Lazaroiu ca sa se ocupe de asemenea diversiuni, in timp ce pe fisa lui de post scrie ca trebuie sa dea sfaturi politice sefului statului. E a doua oara in ultima luna cand dl Lazaroiu face ceea ce in lumea reclamei se numeste teasing, trezeste curiozitatea pe un produs
nou, prezentandu-l ca pe un mister, tragandu-l afara doar pe jumatate din palaria de magician.
Deh, cum am mai scris aici, nu renteaza sa fii savant in Romania, si de asta dl Lazaroiu, dintr-o speranta a sociologiei, a ajuns un mercenar al politicii, ca e totusi mai usor sa scrii pe un blog decat sa publici o lucrare ISI. Si cand zic mercenar stiu eu ce spun, ia sa verifice jurnalistii ce contracte de consultanta a desfasurat dl Lazaroiu, chiar de cand e la Cotroceni, fara vreo jena de conflict de interese sau alte fleacuri. Nu vreau sa zic cu asta ca ia ceva de la Diaconescu, desi, la nivelul la care a coborat Lazaroiu, Diaconescu e un potential angajator pe viitor. Ci doar ca lansarea unei asemenea fumigene, in mod repetat si fara nici un scrupul pentru vreo deontologie a profesiei sale de baza, se bazeaza pe un singur lucru, si acela cat se poate de real. Ca Diaconescu are bani sa-si sponsorizeze o asemenea lansare-alibi pentru necazurile sale juridice, si ca opinia publica e formata fie din cretini, fie din mercenari gata sa fie cumparati de Diaconescu, si aceste avantaje pot lucra de la sine pentru planul marilor ganditori politici de la Cotroceni, sa mai sape din procentele potentiale ale PSD cu orice pret. Desi pretul e mare.
Dar partea mai preocupanta este reclama spontana de care se bucura dl Diaconescu din partea acelorasi jurnalisti, care au creat cativa ani la rand diversiunea numita Gigi Becali, pe o idee de Hrebenciuc, alt fost angajator al lui Lazaroiu. Daca Monica Macovei, un fost ministru al Justitiei cu reputatie de reformator, propunea ea un partid, cum tot spera unii, vedeam cel mult demolari pe la televiziuni, dar si astea la ore mai proaste. Daca insa un infractor care a construit o avere prin santaj, folosind pe fata presa in scopuri la care altii o foloseau mai ferit, adica sa demoleze sau sa ridice reputatia unora, se hotaraste, ca strategie de aparare, sa capete imunitate politica, jurnalistii de vanzare lasa balta orice subiect si se ocupa de el cu entuziasm. Vezi-l pe Bodgan Chirieac in randul intai (luand o pauza din elogiile aduse Elenei Udrea), extaziindu-se de succesul Elodiei! Vezi kompromatul din faptul ca omul e invitat peste tot, dar nu e intrebat ce trebuie, adica de unde au iesit atatea milioane dintr-o televiziune de apartament, ce o sa faca daca e trimis in judecata si condamnat, ca e o incompatibilitate legala cu politica, si asa mai departe. E intrebat, in schimb, daca ajunge presedinte, ce va da la oameni? Si ce va face cu Basescu? Dar cu incalzirea globala? Si tot asa. Toate, prilej de a-l ridica spre tinta de 20%.
Vai de capul ei de tara, ca sociologii sau jurnalistii din viata publica au ajuns in halul asta, niste creaturi ale noroiului! Intre timp, Fiscul a scurs la un ziar de mahala statele de plata ale lui Sorin Ovidiu Vantu (incomplete, ca asa e la noi). Poate dvs. ati aflat ceva nou. Eu, nu! Omul a avut pe lista de plata mare parte din elita opiniei publice de la noi, unii, mai cu scuze, au prestat pentru el in media lui, altii, fara nici o scuza, si pe bani multi. Poate nu stia cineva cine e dl Vantu? Ca si la dl Diaconescu, stia toata lumea, ca dl Vantu si-a facut un titlu de glorie din faptul ca a construit FNI pe o retea de securisti, nu era nevoie sa i se caute nu stiu ce angajament, ca omul ne spusese singur cu zece ani inainte ce si cum! Asta nu a impiedicat ani de zile pe nimeni sa aiba relatii cu el si sa ii ia banii, oricum nu pe floarea luptei cu mogulii de azi, de la Traian Ungureanu la Catalin Avramescu, sau pe familia Saftoiu, oameni care au avut functii publice! Cine tiparea anual clasamentul concursului de cumparat elite cu toptanul, Zece pentru Romania? Prestigioasa editura Humanitas! Pe cine am vazut eu prin sala in anul in care, cu mari eforturi si de una singura (in acest ziar, nu in altul), am reusit sa conving vreo jumatate din premianti sa nu se duca sau sa dea premiile inapoi? Pe Liiceanu si Cartarescu, langa mai bine cotatii Adrian Paunescu si compania!
Pe acest fond, mica expeditie in Noua Zeelanda a unor ziaristi din presa noastra pe banii Gabriel Resources, patronii potentialei exploatari de la Rosia Montana, pare un mic subiect. Dar nu e. Si, desi m-am abtinut pe tema asta ani de zile, azi nu o mai fac. Trebuie sa informez opinia publica, parte ignoranta, ca datorita opozitiei la proiectul Rosia Montana propaganda acestei firme si tentativele ei de a atrage opinia publica de partea proiectului s-au escaladat foarte tare. De la propunerea unui studiu independent comisionat SAR acum ani de zile si declinat de noi, desi ni se dadusera mari garantii de independenta (si, evident, un pret avantajos), la incercuiri repetate dupa ce m-am mutat la Berlin, oamenii astia sunt absolut neobositi in a atrage pe toata lumea de partea lor. Sunt bine plasata ca sa stiu ca oricine conteaza in piata de opinie de la noi a fost abordat: nu exista pareri publice dezinteresate pro-Gabriel Resources. Si de asta e penibil ca printre avocatii acestui proiect au ajuns sa se numere
I.T. Morar, Cristi Preda si asa mai departe. E pe fata. Daca acceptam, inseamna ca recunoastem ca opinia noastra publica e de vanzare! Si de asta, fara sa fi avut vreo opinie vreodata in problema asta, ma declar de azi de partea celor douazeci si ceva de mii de semnatari contra; baieti, treceti-ma si pe mine la coada listei! Pur si simplu nu se mai poate!
O sa ziceti ca nu e grav daca opinia publica e de vanzare; in fond, e doar abur, de ce sa dai bani pe ea? Nu, nu: cariera domnului Diaconescu arata ca opinia publica e esentiala in succesul in afaceri si politica, altfel nu se gaseau atatia gugustiuci sa-l plateasca. Ca vine unul si iti cere un milion, OK, dar sa ii dai? Tablou! Nu, banii, puterea si chiar libertatea depind de opinia publica, altfel nu motiva un procuror la retinerea asistentei de la Giulesti (aia care, prin regulament, nu ar fi trebuit niciodata sa fie singura la Reanimare) ca prezinta pericol public pentru ca gestul ei a subminat in opinia publica increderea in sistemul sanitar! Si niste judecatori, poate aceiasi care i-au dat drumul lui Diaconescu prin talk-show-uri sa-si faca propaganda electorala, au admis chestia asta si au bagat-o la arest o luna. A dracului opinie publica, tine loc si de justitie, si de tot. Si tocmai de aia a ajuns asa o marfa.
