Explozia reactorului de la centrala nucleara de Cernobil din actualul Belarus din fosta Uniune Sovietica, petrecuta pe 26 aprilie 1986, a insemnat cel mai mare accident nuclear din istorie.
O echipa de jurnalisti a realizat recent un documentar despre zona Cernobil, locul dezastrului care a fortat evacuarea permanenta a 300.000 de oameni din zona afectata, potrivit Slate.
Zona este aproape pustie, astfel ca singurii supravietuitori de la Cernobil sunt astazi numeroase animale salbatice, care s-au adaptat mediului radioactiv si care traiesc in turme, intr-o regiune din care oamenii au plecat de cateva zeci de ani, dar contaminata in continuare de radiatiile nucleare.
Expertii sustin ca puterea exploziei care a avut loc in 1986 la Cernobil reprezinta echivalentul a cel putin 20 de bombe de la Hiroshima, iar cele mai mari radiatii s-au imprastiat pe o distanta de aproximativ 40 de kilometri de cladirea reactorului. Multi oameni au murit, iar altii au suferit indelung, in urma efectelor nocive ale norului radioactiv, care a cuprins intreaga regiune afectata.
Cei mai multi izotopi radioactivi au un timp de injumatatire extrem de lung, iar ploaia a dus radiatiile in sol si in intreg lantul alimentar. Expertii spun ca doi dintre cei mai persistenti izotopi sunt cesiu-137 si strontiu-90.
Radioactivitatea s-a diminuat mult deoarece acesti izotopi au fost asimilati de catre plante, animale, ciuperci si bacterii. Cu toate acestea, ea inca exista in aceasta zona si le afecteaza si pe animale. Astfel, la Cernobil s-a dezvoltat un ecosistem unic, care are o suprafata de doua ori cat Rhode Island si este impartit in mod egal intre Belarus si Ucraina, in prezent.
Constructiile darapanate si prabusite amintesc in tacere de oamenii care au locuit candva aici. Se mai pot observa ramasite ale unor vechi bucatarii, dormitoare, case unde candva au vietuit oameni. Multi dintre acestia nu mai sunt in viata, platind tribut indiferentei si ipocriziei autoritatilor comuniste, care au luat masuri tarziu, pentru diminuarea efectelor nocive ale norului radioactiv.
In anul 1986, aici vietuiau mai multe animale salbatice. Dar, paradoxal, dupa explozie animalele mari au inceput sa apara aproape imediat dupa evacuarea oamenilor, iar numarul acestora s-a majorat rapid. Caprioarele si mistretii care au fost vanati aici la inceputul anilor ’90 aveau nivelul de radiatii de cesiu-137 de 2.000 de ori decat cel normal.
Desi radiatiile au scazut dramatic in regiune, teste recente efectuate pe animale provenite din Belarus au aratat ca nivelul este inca de zeci de ori mai mare decat cel obisnuit. Viata salbatica este abundenta si surprinzatoare la Cernobil, insa ea a si produs atentionarea biologilor in privinta efectelor radioactivitatii asupra mediului ambiant.
Expertii sustin ca ideea potrivit careia, cel mai mare desert radioactiv ar putea deveni cel mai mare sanctuar al faunei salbatice este contraindicata, mai ales pentru oricine a vazut efectele dezastrului nuclear.
