In prima seara a festivalului, publicul a reactionat cu rasete si huiduieli.
Cu actorii Victor Rebengiuc, Mariana Mihut si Luminita Gheorghiu pe scena si trei filme de factura diferite, dar care au incitat atat criticii, cat si publicul, Festivalul International de Film Independent „Anonimul” a demarat in tromba luni seara, la Sfantu Gheorghe.
Pe scena a vorbit, in deschidere, si Marina Grasic, producator la Hollywood pentru filme cum ar fi cel de Oscar „Crash” (2004) si presedinta juriului la lungmetraje. „Am calatorit timp de 16 ore, foarte mult, dar cred ca a meritat”, spunea Marina.
Publicul se adunase deja in fata ecranului, pe bancile rustice facute din trunchiuri de copaci taiati pe jumatate si astepta de mai bine de o ora. La un moment dat chiar, un spectator care-si pierduse rabdarea a urcat si a inceput sa vorbeasca la microfon. „Sunt din Austria si vreau sa intreb cand incepe acest festival. Vrem sa inceapa”, a spus necunoscutul, in rasetele de aprobare ale publicului.
Filmele alese pentru prima seara motivau nerabdarea spectatorilor. „Un adevar incomod”, „Fratele meu se insoara” si „Exilul” au adus trei povesti si trei conflicte diferite in fata spectatorilor.
Destul de nemilos la balbaielile traducatoarei emotionate care o asista pe prezentatoarea serii, pe care au taxat-o cu rasete si comentarii de dezaprobare, spectatorii au reactionat si la documentarul „Un adevar incomod”, regizat de Davis Guggenheim, cu Al Gore ca protagonist.
„Ce propaganda isi face cu filmul asta”, il dezaproba Andrei, din Braila, pe fostul vicepresedinte al SUA. „Arata niste date foarte clare despre incalzirea globala si le explica foarte bine. Ce importanta are ca asa isi castiga si electorat, daca prezinta corect faptele”, spunea Mihaela, din Bucuresti.
Intr-adevar, filmul a adunat pana la sfarsit reactii diferite: dupa ce s-a incheiat, cateva voci au huiduit, din alta parte s-au auzit aplauze. Ceea ce i-a reusit lui Al Gore a fost sa prezinte cat mai clar si convingator datele despre topirea ghetarilor, a calotei glaciare si a urmarilor acestui fenomen. A convins si motivatia lui: un profesor i-a vorbit despre incalzirea globala inca din facultate, iar sora sa a murit de cancer la plamani, in timp ce tatal lor era mare cultivator de tutun.
„Are ca target publicul american, in Europa s-ar putea ca discursul sa nu prinda la fel de mult, cu un soi de didacticism si un soi de demonstrativitate elocventa pe alocuri si pe alocuri naiva. E un fel de „one man show”, pentru ca Al Gore isi asuma intreaga demonstratie”, explica Angelo Mitchievici, de la revista „Romania literara”. Chiar daca recunoaste ca Al Gore si-a facut si campanie cu acest film, el spune ca acesta a facut-o cu finete si a pastrat echilibrul.
Pe criticul de film Valerian Sava l-a surprins „reactia foarte favorabila, chiar surprinzatoare pentru mine prin anvergura ei, a publicului. Filmul este extrem de bine documentat, cu niste fineturi in asocierile si confuziile care apar pe tema incalzirii globale”.
