Romania este pe primul loc in Europa la consumul de antibiotice fara reteta. Iata care sunt consecintele

0
35
Romania este pe primul loc in Europa la consumul de antibiotice fara reteta. Iata care sunt consecintele
Romania este pe primul loc in Europa la consumul de antibiotice fara reteta. Iata care sunt consecintele

Conform unui studiu sociologic publicat in mai 2011 de Gfk Healthcare, romanii s-ar afla pe locul 4 in Europa la consumul de antibiotice, peste 50% dintre cei intrebati urmand tratament cu antibiotice in anul respectiv si aproape jumatate dintre acestia recurgand la cel putin doua cure cu antibiotice in acest interval. Un alt studiu, publicat in martie 2012 in revista medicala “The Lancet”, plaseaza Romania pe primul loc in Europa la consumul de antibiotice fara reteta (situatie aproape neschimbata in ultimul deceniu.

Potrivit conf. dr. Gabriel Popescu, care si-a intitulat prezentarea“Antibioticele, un bun comun prea important pentru a-l risipi”, in ultimii ani se constata un dezechilibru tot mai evident intre numarul tot mai redus de noi clase de antibiotice introduse in uzul clinic si ritmul accelerat al emergentei rezistentei bacteriene. Din cauza unei utilizarii excesive si nu rareori eronate, in ultimii ani s-a constatat raspandirea accelerata a bacteriilor rezistente la antibiotice. Tratatamentul cu un antibiotic inactiv nu faciliteaza vindecarea infectiei (care se produce eventual prin interventia apararii antiinfectioase – imunitatea pacientului), dar, in schimb, genereaza efecte adverse, selecteaza bacterii rezistente din flora microbiana a organismului uman si faciliteaza aparitia de infectii cu altfel de germeni (de exemplu – diareea postantibiotica determinata de Clostridium difficile)Infectiile cauzate de bacteriile rezistente necesita o durata mai mare a ingrijirilor medicale (in special a spitalizarii) utilizarea de antibiotice de rezerva, mai toxice si mai costisitoare, si pot determina o rata sporita a letalitatii prin respectiva infectie. In acest context, este necesar “sa ne protejam antibioticele”, optand pentru evitarea abuzului de antibiotice, pentru o prescriere rationala si eficienta a acestor medicamente si pentru administrarea lor conform prescriptiei.

Cine se face vinovat de „risipirea” antibioticelor

In fenomenul utilizarii excesive a antibioticelor, responsabilii pot fi identificati in trei categorii de actori: pacient, medic, farmacist. Din experienta conf. dr. Gabriel Popescu, pacientii solicita adesea tratament cu antibiotice atunci cand nu este nevoie de el “si uneori chiar specifica cele mai noi, cele mai puternice, ceea ce, in domeniul terapiei antibiotice, este pe dos de cum ar trebui sa fie, cel putin in infectiile care se ingrijesc la domiciliu”. La randul lor, farmacistii, ca reprezentanti ai lantului de distributie, recomanda sau elibereaza antibiotice fara reteta, “punand pe primul plan interesele economico-financiare si nu interesul comunitatii de a limita consumul de antibiotice si implicit rezistenta bacteriana fata de acestea”. Si, nu in ultimul rand, medicul, ca prescriptor are, de cel mai multe ori, responsabilitatea ca utilizarea antibioticelor sa fie rationala si judicioasa. Erori apar, insa, in practica medicala curenta, fie la nivelul diagnosticului, fie la prescrierea tipului de antibiotic, precizarea dozei, a modului si a ritmului de administrare.

Conf. dr. Mihai Craiu, medic pediatru, este de parere ca abuzul de antibiotice la copii are cele mai grave consecinte, “intrucat pacientul are inaintea lui un numar suficient de mare de ani pentru a capatagermeni extrem de rezistenti”. Din experienta sa, in patologia pediatrica, principala sursa de eroare o reprezinta evaluarea gresita a diagnosticului din prisma experientei: “Este foarte posibil ca un doctor incepator sau un doctor experimentat, dar foarte obosit, dupa n pacienti vazuti in aceeasi zi sa evalueze mai pesimist decat este situatia in realitate. In pediatrie, tendinta de a exagera severitatea afectiunii este ceva mai mare decat in fata unui pacient adult. Deci, suntem mai predispusi la a da unui copil o reteta cu antibiotice. Cu atat mai frecvent, cu cat e mai mic de varsta.” Erori cu consecinte serioase aduce si lipsa de comunicare: “Nici parintii, nici medicii nu comunica suficient intre ei. Medicul crede ca parintele si-ar dori o reteta cu antibiotic din limbajul corpului, din modul in care relateaza datele de istoric si, daca banuieste ca pacientul nu va respecta recomandarile terapeutice in cazul absentei unui antibiotic, doctorul presupune ca ar fi mai putin rau pentru copil sa primeasca o prescriptie cu un antibiotic, lucru care, din pacate, nu e intotdeauna  adevarat si care genereaza o “risipa” de antibiotice in comunitate. Marea problema aici apare: in cantitatea incredibil de mare de prescriptii de antibiotic date unor copii care sunt considerati suficient de sanatosi ca sa fie tratati acasa, nu tratati in spital.” a explicat conf. dr. Craiu.

La randul sau, dr. Madalina Georgescu, medic primar ORL, este de parere ca foarte multe din cazurile de utilizare nejustificata sau eronata a antibioticelor ar putea fi rezolvate daca atat medicul, cat si pacientul (sau parintele pacientului, in cazul copiilor) ar asculta mai mult partenerul de dialog. “Sa nu se repeada cu antibioticele. Trebuie sa avem mai multa rabdare si sa alocam mai mult timp consultatiei. Studiile nu spun nimic celor care nu sunt de specialitate. Parintii nu pot fi convinsi decat stand de vorba cu ei, avand rabdare si aducandu-le argumente stiintifice”

Ce se poate face pentru a impiedica dezvoltarea rezistentei la antibiotice

Medicii au propus o serie de solutii pentru a combate fenomenul utilizarii incorecte a antibioticelor. Conf. dr. Gabriel Popescu a insistat asupra necesitatii de a lucra pe doua planuri: educational si legislativ, considerand ca este nevoie de intarirea legislatiei care nu permite eliberarea antibioticelor fara reteta, de introducerea unor reglementari legate de promovarea corecta a antibioticelor, dar si educarea pacientilor prin campanii de informare a publicului larg si educarea prescriptorului prin “actiuni menite sa ii trezeasca constiinta faptului ca are de conservat antibioticele existente si pentru anii urmatori, nu numai sa rezolve acum o problema particulara unui pacient.” De asemenea, conf. dr. Gabriel Popescu sustine introducerea in spitale a unor programe de buna practica a terapiei cu antibiotice, care sa fie coordonate de un medic infectionist ce le poate oferi medicilor cu diferite specialitati consultanta in terapia antimicrobiana.

O solutie care poate fi adoptata imediat de medicii pediatri este data de ghidurile de buna practica puse la dispozitie gratuit de Societatea de Pediatrie pe www.srped.ro: “Daca nu avem dovezi bacteriologice, microbiologice ca o infectie e generata de un germene sau altul, trebuie sa folosim ghidurile de practica. Acestea sunt ca regulile de circulatie. Ne spun cum sa mergem in siguranta, fara sa facem accidente si, la infectii, esecurile terapiei cu antibiotice pot avea consecinte foarte grave.”  a explicat conf. dr. Craiu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here