Resursele de apa dulce constituie un motiv de neintelegere intre autoritatile canadiene si cele americane
Problema importului american de apa „made in Canada” intalneste o opozitie surda, dar ferma a guvernului de la Ottawa. Mai multe intalniri, avand ca scop ajungerea la un acord precis in acest sens, au reprezentat tot atatea esecuri.
Confruntate cu un risc serios de diminuare a resurselor de apa dulce, risc ce decurge din exploatarea in exces a celor existente pe teritoriul lor, SUA incearca sa convinga statul canadian, dar si Mexicul, sa creeze un parteneriat strategic care sa defineasca modalitatile precise de import al unor importante cantitati de apa dulce.
Planul elaborat de americani se numeste „North American Future 2025 Project” („Proiectul pentru viitorul Americii de Nord 2025”) si prevede, printre altele, aprovizionarea cu apa dulce „din vecini”, la scara intregului continent nord-american.
Deocamdata, el nu este agreat nici de canadieni, nici de mexicani. Unul dintre statele cele mai afectate de penuria de apa este California, ca si Iowa, cel mai mare producator de biocarburanti din SUA. La fel, lipsa „aurului albastru” se face resimtita cu acuitate in preriile americane, agricultura si dezvoltarea industriala excesiva aflandu-se la originea acestei probleme deja cronice.
Panzele freatice, dar si lacurile ori marile rauri au fost otravite prin exploatare excesiva si poluare. Nivelul fluviului Colorado, in valea San Joaquin, a scazut cu cel putin 10 metri in ultimele decenii.
La fel, orasul Tucson si-a crescut ritmul de extragere a apei, iar adancimea puturilor a trecut, in anumite zone, de la 150 la 450 de metri. In El Paso, Texas, sursele de apa dulce au toate sansele sa sece pana in 2030, iar in nord-estul statului Kansas situatia este atat de grava, incat se ia in considerare construirea unui nou apeduct, „conectat” la fluviul Missouri.
Ottawa nu se lasa
Canada si-a exprimat oficial refuzul de a deveni unul dintre principalii furnizori de apa dulce ai Statelor Unite, interzicerea exportului in acest sens fiind mentionata in documentul ALENA („Acord de liber-schimb nord-american intre Canada, SUA si Mexic”).
Cu toate acestea, administratia de la Washington continua sa-si exercite presiunea asupra vecinilor de la nord, insistand asupra subiectului privatizarii resurselor de apa dulce. Ecologistii au denuntat existenta unor megaproiecte (considerate „nebunesti”), prin care cursurile unor rauri ar urma sa fie deviate, iar unele intinderi de apa din zona Marilor Lacuri (aflate atat pe teritoriu canadian, cat si american) ar fi „sifonate”, adica sub ele s-ar construi conducte ce ar duce apa direct in SUA.
Opozitia canadienilor, in special a celor din regiunea Marilor Lacuri, s-a concretizat intr-un acord referitor la resursele de apa dulce, la care au aderat provinciile canadiene Ontario si Quebec, dar si cele opt state americane riverane Marilor Lacuri. Acordul interzice exploatarea suplimentara a resurselor de apa, fara o intelegere prealabila, oficializata la cel mai inalt nivel.
Sursa: Adevarul
