Meteoritii mari din centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter, si nu cometele de la periferia rece si indepartata a sistemului nostru solar, au fost principalii ‘furnizori’ de apa pentru Terra, sustin astronomi americani, intr-un articol aparut in ultima editie a revistei Science.
Stocurile initiale de apa din sistemul solar au fost concentrate sub forma unor depuneri de gheata pe asteroizi si comete. Pamantul, Marte si Venus se afla la limita asa-numitei ‘linii de zapada’ – zona in care vaporii de apa din cauza distantei apropiate de Soare nu se pot condensa in gheata. Astfel, planetele apropiate de Soare au fost la inceput uscate, iar apa a ajuns pe ele mai tarziu, odata cu meteoritii si nucleele de comete din alte parti ale sistemului solar.
Un grup de astrofizicieni, sub conducerea lui Conel Alexander, de la Institutul Carnegie pentru Stiinta din Washington (SUA), a studiat compozitia izotopica a moleculelor de apa in 85 de fragmente de chondrite carbonice – meteoriti formati in urma caderii pe Pamant a vechilor asteroizi din sistemul solar.
Potrivit oamenilor de stiinta, procentul de deuteriu – un izotop greu de hidrogen – in moleculele de apa din interiorul unor astfel de meteoriti este determinat de conditiile in care s-a format corpul ceresc. Cu cat mai departe de Soare a aparut un asteroid sau o cometa, cu atat mai multi atomi de deuteriu contin acestea. In acest fel, concentratia de deuteriu din apa in interiorul unui corp celest poate determina aproximativ locul aparitiei acestuia.
Ghidandu-se dupa respectiva idee, echipa lui Conel Alexander a incercat sa determine sursa de apa de pe Terra, calculand proportia de deuteriu in chondrite si comparand-o cu cea a apei terestre si a boabelor de gheata de pe suprafata cometelor.
In concluzie, cea mai mare parte a apei de pe Terra a fost adusa pe suprafata sa de chondrite din centura de asteroizi si nu de cometele de la marginea sistemului solar, asa cum se crezuse initial. Aceasta concluzie contravine celor mai multe teorii acceptate pana in prezent ce descriu mecanismul de formare a Pamantului si a altor planete si, evident, va necesita verificari suplimentare pentru a fi general acceptata.
