Cele peste 100 de izvoare minerale din Maramures, care situeaza judetul pe locul intai in Romania la acest capitol, dovedesc inca o data ca butada „branza buna in burduf de caine” este un adevar trist ce defineste potentialul turistic al zonei. Izvoarele cu continut de fier sau de sulf din Tara Lapusului, odinioara o „mina de aur” pentru Maramures, zac in paragina din cauza unor conflicte intre localnici si autoritatile locale sau din princina nepasarii si a infrastructurii proaste. Portile statiunilor balneare sunt ferecate, iar in spatele lor se ascund afaceri care nu au nicio legatura cu turismul.
La Stoiceni, in zona Targu Lapus, izvorul de apa cu minerale atrasese inclusiv organizarea unui festival de folclor, iar proprietarul unei fabrici de imbuteliere planuise sa dezvolte o afacere din care sa iasa castigata si comunitatea. Astazi, locul e inchis. Cu lacat. Omul care a recuperat terenurile familiei Teleki a interzis accesul la apa minerala. In ciuda conflictelor cu primaria si cu localnicii, proprietarul e de neclintit. Izvorul e pe terenul lui si pace!
„Nici la acesta data n-am reusit sa pot furniza populatiei din zona apa de la Stoiceni. Actualul proprietar, domnul Teleki, ne-a interzis sa intervenim acolo. I-am zis ca e o.k., dar izvorul? Nu, ca l-am concesionat de la regia resurselor minerale, mi-a spus.Pacat”, a spus Mitru Lese, primarul orasului Targu Lapus.
„Apa ii a pamantului!”
In inima satului Stoiceni mai exista un loc unde apa ruginie, cu minerale, iese la suprafata, insa si acolo proprietarul terenului a oprit-o, „ca-i murdareste gardul”,povestesc satenii.
„Apa minerala nu mai este la Stoiceni de cand o inchis-o Teleki. O inchis-o si putem lua numa’ cand vine el, o data la o luna, la doua, care apuca sa ia. Tot satul e invatat cu apa asta, cu ea am crescut. E medicament pentru stomac si eu asta o folosesc in veci…cand apuc. Daca da,da, daca nu, n-are cheile la el si gata. Apa ii a pamantului, data de Dumnezo, pamantul ii a lui, da’ apa ii a lui Dumnezo!” – spune furios Ion Heres, din Stoiceni.
Sperante la Borcut
In Rogoz, era un alt izvor cu apa minerala si sarata, dar care a scazut mult in debit si si-a pierdut din calitati. La Borcut, de ani de zile exista o prospectiune la izvorul mineral. O vreme nu s-a mai stiut nimic, insa apar vesti bune…aparent.
„Izvorul F5 de la Borcut e o realizare. Da, a durat mult. Dar asa dureaza, cate 5-7 ani, de la stabilirea debitului la perioada de verificare a stabilitatii componentelor minerale. Ni s-a comunicat de la Regia Apelor Minerale ca in acest an el a fost concesionat si ca, anul viitor, cam in acesta perioada vom avea apa imbuteliata Borcut-Targu Lapus, apa de masa de tip Borsec. Firma si cei de la regie urmeaza sa vina zilele acestea sa racordeze izvorul. Dar este o pompare permanenta acolo si mai sunt in apropiere alte trei izvoare,” detaliaza Mitru lese, primarul orasului Targu Lapus.
„Minunea” uitata de la Poiana Botizii
Un alt loc cu potential este izvorul pulsatil de la Poiana Botizii. Zona este superba, acesta aflandu-se in munti, „vizavi” de Botiza de dincolo de Gutai. Insa ca sa ajungi la izvorul ce iese din adancurile pamantului ca un gheizer, trebuie sa parcurgi aproape 10 kilometri de drum „bombardat” si supus continuu atat intemperiilor, cat si nemiloasei activitati forestiere.
Izvorul pare o minune. La fiecare 8 minute, apa incepe sa fiarba si se revarsa ca un gheizer. „Stiu izvorul din 1990, era mult mai mare debitul, iesea cam la 5 minute si curgea cate 10 minute, dar nu era amenajat. Mai este pe munte in sus, dupa bariera forestiera, un alt izvor, undeva sub stanci. Excelenta apa. Avem aici de toate, e o zona forestiera deosebita, de vanatoare, de ciuperci, zmeura, afine…Pacat ca nu avem drumuri, ati vazut cum sunt,” relateaza Alexandru Bud din Baiut, ce iesise la cules de ciuperci.
Portile ferecate ale bailor Carbunar
De departe, cea mai mare pierdere pentru turismul din Tara Lapusului este Carbunarul. In anii 70-80, statiunea cu bai cu apa sulfuroasa era cautata chiar si de straini.
Astazi, amplasamentul a fost retrocedat unor clujeni si este pazit cu strasnicie de un bade furios, care a interzis orice vizita, fotografiere sau filmare a bailor dezafectate. In realitate insa, isi pazeste gaterul improvizat in fosta curte a statiunii.
A mai ramas doar poarta metalica de la intrare, pe care o inscriptie te invita cu curtoazie inauntru. Imediat te alunga insa caini uriasi de stana.
