Problemele de mediu ale aglomerarilor urbane din Europ au putine rezolvari si nu fara costuri de natura financiara si electorala. In vreme de criza proiectele ecologice gasesc cu greu finantare, dar si mai grea decat gasirea banilor este gasire curajului de a trece peste costurile electorale. Giuliano Pisapia, primarul din Milano a reusit sa finateze un proiect de acest gen, dar este pe cale sa piarda increderea a peste 70% dintre milanezi.
Area C este un program al primariei din Milano care prevede restrictionarea accesului autoturismelor in inelul central al metropolei italiene in scopul reducerii aglomeratiei si emisiilor de noxe.
Impusa la finele anului trecut, ca masura pentru reducerea aglomeratiei in zona centrala a orasului si a poluarii, Area C este un succes ecologic si administrativ, dar nu si unul social.
In ce consta Area C?
O suprafata delimitata de o serie de strazi in interirul careia accesul este determinat de normele de poluare pe care le respecta autovehicolul. Area C inlocuieste fostul ECOPASS, intordus la sfarsitul anului 2008
Intervalul orar vizat este 07:30 si 19:30.
Motocicletele, scuterele si masinile electrice au acces gratuit. De asemenea, pana la sfarsitul acestui an, se bucura de gratuitate si vehiculele hibride sau cele cu motoare alimentate cu GPL sau metan, dar din 2013 vor plati si taxe si acestea.
Autoturismele cu emisii poluante mari (Euro 0 la motoare pe benzina sau Euro 0, 1, 2 sau 3 la motoare diesel) au interdictie in zona centrala in intervalul vizat, cu exceptia serviciilor publice.
Restul autoturismelor pot accede in Area C prin plata unei taxe de cinci euro pe zi. Rezidentii au un numar de intrari gratuite, dupa consumarea acestora trebuind sa pateaca o taxa diminuata la 2 euro pe zi.
Raportul publicat de autoritatile milaneze la finele primelor noua luni de activitate arata ca traficul a fost redus cu 32,8%. De asemenea, s-a calculat ca rezidentii anu au depasit cele 40 de intrari gratuite, ceea ce insemna ca deja erau obisnuiti sa nu foloseasca masina in fiecare zi.
Cel mai mare beneficiu, conform comunicatului oficial este reducerea cu 36% a emisiilor de CO2 atribuite traficului rutier.
Emisiile de particule solide in gazele de esapament a scazut cu 11% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Emisiile de particule in aer atribuite traficului rutier (incluzand patricule de la sistemul de franare, particule de cauciuc, etc)
Conform aceluiasi studiu, viteza medie de deplasare al mijloacelor de transport in comun a scazut cu 6%.
Si totusi…
Desi a redus semnificativ emisiile de particule atribuite traficului rutier, a redus durate medie a deplasarilor cu mijloacele de transport in comun in interiorul zonei si a contribuit la o reducere cu 28% a numarului de accidente rutiere, 73% dintre milanezi ar prefera ca aceste restrictii sa fie ridicate. Cel putin asa reiese din sondaje.
Deoarece autoritatile nu au progrmat o dezvoltare suficienta a sistemului de transport public, care sa poata inlocui in mod eficient transportul personal. Astfel, pentru o persoana care trebuie sa ajunga de la periferie in interiorul Area C, reducerea cu 6% a timpului de deplasare pe ultumul sfert al calatoriei nu este un castig prea mare. Transportul in comun va fi dezvoltat din fondurile acumulate din taxa insa
Trebuie amintit si faptul ca in Italia, mai ales in partea nordica, cultul autoturismului personal este foarte puternic, motiv pentru care adoptarea transportului in comun nu este la fel de usoara ca in Stockholm, unde un sistem similar a fost adoptat cu succes inca din 2006.
Versiunea italiana este inca in faza de experiment si promite sa se dezvolta gratie resurselor acumulate prin incasarea taxei de 5 euro pe zi. Astfel mai multe linii de metrou au for optimizate, iar altele noi vor fi inaugurate in viitorul apropiat.
Experimentul italienilor l-ar putea costa mandatul pe actualul primar, ceea ce reduce probabilitatea ca o alta administratie sa riste un astfel de deznodamant. Curajul primarului din Milano va aduce comunitatii uriase beneficii pe termen mediu si lung in ceea ce priveste sanatatea, gratie emisiilor poluante reduse si reducerii nivelului de zgomot si stres, dar nu putem sti daca cei 70% dintre alegatori vor fi convinsi de aceste beneficii pana la urmatoarele alegeri (2015).
Mai mult decat in cazul italienilor, un esec pe linia electorala al experimentului milanez va face ca primarul Bucurestiului, oricare ar fi el, sa nu ia in considerare o masura de acest tip. Electoratul roman s-a invatat ca banii dati statului ajung in buzunare private intr-un procent prea mare si vor penaliza electoral orice initiativa care le baga mana in buzunar, indiferent ce beneficii AR PUTEA aduce pe termen mediu sau lung.
