Ce ai face cu banii, daca ai obtine profit dintr-o afacere: ti-ai cumpara o casa frumoasa, un automobil luxos, ai merge in vacante exotice la care altadata doar visai? Nu-i rau. Dar daca profitul, oricat de mic sau de mare ar fi, ar trebui sa-l investesti intr-o cauza nobila si sa nu pui nimic in propriul buzunar? Daca la finalul lunii sau anului, cand tragi linie si aduni, ai constata ca abia ai reusit sa iti acoperi cheltuielile? Ai mai munci cu la fel de multa sarguinta? Ai mai avea curaj sa visezi? Pentru cei mai multi, prima situatie pare ideala. Pentru altii insa, „nu intotdeauna satisfactiile sunt de ordin material”. Si nu-i doar o idee extrasa dintr-o carte inspirationala. O spun si o dovedesc, zi de zi, oamenii care au pus pe picioare Atelierul de Panza.

La parterul unei case vechi, de pe strada Sarmizegestusa, din Bucuresti, e forfota. Bazaitul masinilor de cusut umple cele trei camere in care cateva persoane lucreaza de zor: sacose din panza, genti, penare, portfarduri si rucsaci, toate realizate din bumbac 100% eco sau din bucati de materiale care, altfel, ar fi ajuns la groapa de gunoi.

Caci, de fapt, acesta este si principiul care a dat nastere Atelierului de Panza: protejarea mediului si sprijinirea persoanelor cu dizabilitati sau care provin din grupuri vulnerabile, prin oferirea de noi locuri de munca. Pe scurt: dezvoltare durabila.

Infiintat in anul 2009 la initiativa organizatiei non-guvernamentale Viitor Plus, proiectul s-a numit la inceput Sacosa de Panza, tocmai pentru ca dorea sa ofere o alternativa la pungile de plastic. Concret, sacose din bumbac 100% netratat, nevopsit si neinalbit, cu etichete din hartie reciclata.

Ideea apartine celor trei fondatori ai ONG-ului Viitor Plus – Teia Marina Gavrilescu, Teodora Palarie si Mircea Ilie-, iar de implementare s-a ocupat initial Iulian Ifrim. Doar sase persoane – dintre care trei cu dizabilitati – lucrau la inceput pentru Sacosa de Panza, intr-o incapere de numai cativa metri patrati. S-au mutat apoi in incinta uzinelor Faur, pentru ca in cele din urma sa ajunga in spatiul actual.

FOTO: Atelierul de Panza

FOTO: Atelierul de Panza

„Daca vorbim de inceputuri, cred ca cea mai mare provocare a fost integrarea in program a beneficiarilor, pentru ca, in general, oamenii care au diverse probleme au nevoie de o atentie speciala”, a povestit Doris Stroiescu, manager de proiect, pentru gandul.

„Asta cred ca diferentiaza un business social de un business obisnuit. Nu poti cere productivitate unei persoane care are anumite caracteristici, iar rolul nostru acesta este sa ii facem chiar si pe acesti oameni – care nu neaparat sunt diferiti de noi, ci pur si simplu au o anumita situatie intr-un anumit moment dat – sa poata beneficia de un loc de munca si de tot ce inseamna avantajele asociate – asigurari medicale, pensie samd -, plus faptul ca se simt utili ca pot oferi familiei un suport. Iar acest lucru e extraordinar!”, a adaugat ea.

Circa 6.000 de dolari, atat a insemnat investitia initiala. Banii au fost obtinuti printr-un grant, care a ajutat Atelierul sa ia startul.

„Am inceput cu un grant foarte foarte mic”, isi aminteste Doris. „Nu pot sa va dau o suma exacta cat s-a investit pana acum…. Nu intotdeauna am «investit» bani, pentru ca, practic, ei nu vin din buzunarul cuiva, ci de-a lungul timpului noi am aplicat pentru diverse granturi, asa cum fac majoritatea organizatiile non-guvernamentale in Romania. De asemenea, am avut parte de sustinere, am fost in portofoliul NESsT in ultimii cinci ani. Ei ne-au sprijinit foarte mult pe partea de «know-how», cu suport pe toate componentele dezvoltarii afacerii intr-un mod sustenabil. Dar, de asemenea, proiectul a fost tot timpul cumva crescut si sustinut de Viitor Plus. Pentru ca asa s-a dorit: sa reusim sa dezvoltam un model economic care sa fie scalabil, sa poata fi preluat de alte organizatii sau de alte entitati care si-ar dori sa faca lucrul acesta si sa ajunga sa se autosustina”, a explicat ea.

„Banii care s-ar putea obtine ca profit nu se duc acasa la actionar”

Asadar, la doi ani de la lansare proiectului Sacosa de Panza, Viitor Plus a extins proiectul sub denumirea Atelierul de Panza, care a si devenit SRL. Azi, Atelierul este atat „intreprindere sociala”, cat si „unitate protejata”. Are 11 angajati, dintre care patru persoane cu dizabilitati care, in cea mai mare parte a timpului, lucreaza la domiciliu. Alti trei angajati provin din categorii defavorizate.

„Intreprindere sociala inseamna o entitate care desfasoara o activitate economica – desi lucrurile nu sunt foarte clar reglementate in Romania, pentru ca lipseste legea economiei sociale -, dar care are in final un scop social”, a precizat Doris. „In speta, banii care s-ar putea obtine ca profit, nu se duc acasa la actionar (95% Viitor Plus, 5% presedintele Viitor Plus, n. red), ci sunt reinvestiti spre beneficiul celor care au statutul de beneficiari in proiect. Deci, ce facem noi in Atelier este  sa sustinem persoanele cu dizabilitati sau persoane care apartin unor alte categorii de persoane cu cerinte speciale”, a adaugat ea.

FOTO: Gandul

In plus, la fel de importanta este si atentia pe care proiectul o acorda protejarii mediului inconjurator: „Nu numai ca ne straduim sa oferim locuri de munca persoanelor cu probleme, dar facem lucrul acesta intr-un mod sustenabil din punct de vedere economic, in asa fel incat sa diminuam impactul asupra mediului inconjurator. Asta inseamna ca facem sacose din panza utilizand doar materiale eco, bumbac 100% netratat, nevopsit, neinalbit, de o anumite calitate, produs in Romania, in asa fel incat amprenta de dioxid de carbon sa fie minima. Spre exemplu, daca am importa materialul din China, ar presupune transportul cu vaporul, mare poluator, sau cu avionul si de aceea preferam sa luam de la o distanta foarte mica, de la producatori locali. In final, intregul produs pe care noi il lucram in Atelierul de Panza e un produs eco”, a continuat Doris Stroiescu.

Cat priveste incadrarea Atelierului de Panza ca „unitate protejata”, managerul de proiect precizeaza ca avizul a venit in urma cu doi ani, din partea Ministerului Muncii. Desi acest lucru aduce avantaje companiilor care aleg sa colaboreze cu Atelierul, putini sunt cei care cunosc acest lucru.

Unitate protejata este genul de activitate economica in care sunt incadrate intr-un procent mai mare de 30% persoane cu dizabilitati. Noi suntem o unitate protejata avizata inca din anul 2013”, a explicat Doris.

„Unitatile protejate au statut de SRL. Ca avantaj, conform Legii 448/2006, unitatile protejate pot incheia contracte cu companii care au peste 50 de angajati; aceste companii pot alege in locul virarii fondului de handicap pentru stat, achizitia de produse din cadrul unitatilor protejate. Se fac niste contracte speciale intre noi si beneficiari si le livram de valoarea fondului de handicap sacose din panza. Din pacate, facilitatea aceasta fiscala nu este suficient de bine cunoscuta in Romania, dar e considerata si a fi greu de implementat: ai nevoie de un contract special, de un acord… Mai mult decat atat, in general, companiile prefera sa achizitioneze bunuri de stricta necesitate, si atunci aleg o unitate protejata care le ofera servicii pe partea de furnizare de papetarie sau de apa, cu toate ca prin achizitia unei sacose de panza branduite, spre exemplu, pot face o economie importanta la bugetul de marketing, si in final pot considera ca banii aceia au fost utilizati in beneficiul si avatajul companiei”, a completat ea.

70.000 de sacose de panza cusute in Atelier

Aproximativ 70.000 de sacose din panza au iesit pana acum din mainile croitoreselor din Atelier. Nu neaparat numarul acesta ii face insa pe coordonatorii proiectului sa se mandreasca, ci altul, precizeaza Doris: „Am facut noi o socoteala, ca daca in medie am utiliza cam trei pungi de plastic pe saptamana, iar o sacosa de panza o pastram cel putin un an de zile, atunci ar insemna ca am salvat planeta sau ca am scos din consum 11 milioane de pungi de plastic. Acesta este un lucru cu care noi ne mandrim extraordinar de mult!”.

Cei mai mari clienti ai Atelierului de Panza sunt companiile, care folosesc sacosele pentru diverse evenimente sau campanii. Sunt insa si numeroase alte persoane care urmaresc noutatile din Atelier si le cumpara cu regularitate.

FOTO: Gandul

„Companiile, in general, achizitioneaza produsele noastre, pe care ulterior le branduiesc fie prin intermediul nostru, fie prin intermediul altor prestatori de servicii de genul acesta”, a spus Doris Stroiescu.

„Avem sacose din panza cu printurile Atelierului – sunt imprimeurile proprii, dezvoltate in diverse parteneriate cu designeri romani. Unele au motive traditionale romanesti si sunt extrem de apreciate. Un proiect de genul acesta am avut cu Ioana Corduneanu, de la Semne Cusute; ea ne-a furnizat o parte din aceste imprimeuri, culese de pe ii romanesti traditionale si noi am fost foarte incantanti. Clar, cu genul acesta de produse ne adresam consumatorului final, deci persoanelor fizice. Sunt foarte multi clienti care ne cunosc, care ne-au cumparat sacosele de-a lungul timpului, care ne apreciaza si care cauta de fiecare data modele noi. Si vin special sa vada de sacose am mai facut, ce desene, ce alt imprimeu avem pentru sezonul acesta”, a completat ea.

Asadar, cei interesati pot gasi produsele in unele magazine partenere, la diverse evenimente – precum Street Delivery, de pilda – sau pot sa le comande folosind datele de contact si informatiile disponibile pe pagina de Facebook si pe site-ul Atelierului de Panza.

In plus, oricine isi doreste o sacosa de panza poate sa viziteze Atelierul: „o data la doua-trei luni facem Ziua Portilor Deschise si atunci ii invitam pe doritori in Atelier sa-i cunoasca pe cei care lucreaza aici, sa vada exact ce facem noi, sa faca activitati recreative utilizand sacosele de panza – ateliere de pictura pe panza, spre exemplu”, subliniaza Doris.

FOTO: Gandul

Numarul de produse vandute fluctueaza de la luna la luna: pot fi cateva sute sau cateva mii. Preturile variaza si ele in functie de tipul de sacosa sau de complexitatea imprimeului. Pentru clientii persoane fizice, nu depasesc insa 30 de lei.

Pana acum, Atelierul de Panza nu a ajuns sa aiba profit. 2014 a fost abia anul in care a reusit sa isi acopere cheltuielile. Pe de alta parte insa, gratie unei finantari  POSDRU obtinuta in august 2014, au reusit sa cumpere inca patru masini de cusut performante, cu ajutorul carora Atelierul planuiste lansarea unei noi linii de productie: tricouri.

Dar, desi nu au inceput chiar cu dreptul anul 2015, Doris spune ca acest lucru nu-i descurajeaza: „Anul 2015 nu a inceput stralucit, dar ne dorim ca pana la finalul anului sa atingem partea aceasta de sustenabilitate economica si, de ce nu?, sa fim si pe profit. Pentru ca profitul care s-ar obtine pe Atelierul de Panza va fi folosit tot pentru o cauza buna – pentru sustinerea activitatii de impaduriri, pe care Viitor Plus o desfasoara in zona de sud-est a Romaniei”, a explicat ea. „Anul trecut, noi am inaugurat prima padure plantata si adusa la statul de masiv de un ONG din Romania. E vorba de Padurea Copiilor, un proiect special al Viitor Plus, desfasurat inca de la infiintarea ONG-ului. Padurea e situata la kilometrul 86 pe Autostrada Soarelui”, a mai spus Doris.

Probabil ca daca un business obisnuit poate deveni sustenabil in doi-trei ani, cand e vorba de un business social, obiectivul e cu totul altul. Felul in care reusesti sa atingi sustenabilitatea e mult mai greu. Si atunci, trebuie sa te astepti de la bun inceput ca o sa ai foarte mult de munca. Dar, pe de alta parte, nu intotdeauna satisfactiile sunt de ordin material, ca doar de asta vorbim de domeniul acesta. Cu siguranta beneficiile pe care le avem intr-un final, cand tragem linie, sunt net superioare”, apreciaza ea.

Daca cineva va avea curajul sa inceapa un proiect similar, ramane de vazut. Cert e ca oamenii din spatele Atelierului de Panza isi culeg zilnic roadele: zambetul sincer al celor pe care ii ajuta.

„Asta ne dorim: sa-i avem pe oameni integrati in proiect, sa stea cu noi o lunga perioada de timp. De-a lungul anilor, cred ca au fost opt sau noua persoane cu diverse probleme care au beneficiat de suportul Atelierului de Panza. Daca ii adaugam si pe colegii nostri noi din proiectul POSDRU, deja ajungem la 11. Deci, eu spun ca si daca schimbi o viata conteaza, apoi daca schimbi atatea!”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here