La 50 de ani dupa testele nucleare, in Craterul Bravo, facut de bomba cu hidrogen, se dezvolta din nou corali
Pe 1 martie 1954, cand oamenii de stiinta americani au detonat o bomba cu hidrogen pe aceasta mica insula, una din Insulele Marshall din vestul Pacificului, nimeni nu credea ca pe acest atol viata va reveni la normal inainte de cateva sute de ani. Cum intre anii 1946 si 1958 au fost efectuate, in continuare, inca alte 20 de teste nucleare, sansele pareau cu atat mai mici. Reaparitia coralilor si a altor vietati marine dovedeste ca puterea de regenerare a biosferei este mult mai puternica decat credeau cercetatorii.
Bomba cu hidrogen detonata atunci, cu numele-cod Bravo, a fost prima de acest fel si cea mai puternica arma nucleara detonata pana atunci, avand o putere de 15 megatone, fiind de 1.000 de ori mai puternica decat bomba aruncata asupra Hiroshimei in al Doilea Razboi Mondial. Suflul exploziei a spulberat tot ce exista pe cele trei insule ale atolului, iar in urma exploziei a ramas un crater cu un diametru de 2 kilometri si o adancime de 73 de metri.
Pe insula, inainte de prima explozie, traiau aproape 200 de indigeni. Ei au fost stramutati in alte insule, aflate la peste 100 kilometri de Bikini (cei mai multi pe insula Kili), iar astazi primesc compensatii de la guvernul Statelor Unite.
Coralii au deja opt metri inaltime
O echipa de oameni de stiinta a efectuat o expeditie de scufundari in Craterul Bravo, facut de bomba cu hidrogen. Acolo, in mod neasteptat, cercetatorii au descoperit o impresionanta colonie de corali. „Ne asteptam sa gasim un peisaj lunar, fara viata.
Dar ce am vazut e aproape incredibil: s-au format ramuri uriase de corali Porites, de opt metri inaltime, care au creat o colonie infloritoare si minunat colorata,” spune Zoe Richards, membru al echipei de studiu de la Universitatea James Cook din Australia. Cercetatorii cred ca refacerea coralilor a fost ajutata de un atol invecinat, care si-a pastrat o parte din corali chiar si dupa explozii. Sporii de la reciful aflat la cativa kilomteri distanta au ajutat la refacerea coralilor din atolul Bikini.
Din nefericire, spun specialistii, cele cateva specii de corali specifice atolului au disparut definitiv. Dupa un studiu efectuat inainte de testele atomice, acum lipsesc 42 de specii de corali. Masuratorile arata ca, in prezent, radiatiile sunt destul de reduse in atolul Bikini, insa materialele radioactive s-au acumulat in sol si in vegetatia locala, cum ar fi cocotierii. Oamenii de stiinta spun ca inca nu li se poate permite locuitorilor sa se intoarca in Atolul Bikini in viitorul apropiat.
Experientele au afectat serios populatia indigena
Atolul Bikini se afla in Micronezia, din Oceanul Pacific, si este parte a Republicii Insulelor Marshall. Arhipelagul are 36 de insule, care inconjoara o laguna de aproximativ 600 kilometri patrati. Intre anii 1946 si 1958, in Atolul Bikini s-au efectuat peste 20 de teste cu arme nucleare, inclusiv prima testare a bombei cu hidrogen, din 1954. In anul 1968, Statele Unite au declarat atolul Bikini „locuibil” si o parte din locuitori s-au intors. Totusi, testele efectuate in anii urmatori au reliefat prezenta strontiului 90, o substanta radioactiva care se acumula in corpul oamenilor, punandu-le viata in pericol. In 1978, o echipa de cercetatori francezi a evacuat, din nou, insula, dupa ce s-a dovedit ca femeile indigene nu mai puteau duce sarcinile la bun sfarsit din cauza nivelului mare de radiatii.
Sursa: Adevarul
