In Piracanga, bananierii si ananasii cresc precum prunii si visinii in curtea bunicii de la Straoane.
Asa, ca nebunii! Ce-i drept, ananasului (care arata ca o tufa pitica si intepacioasa) ii ia doi ani ca sa produca un fruct. Insa se planteaza in felul urmator: cumperi ananasul cu tot cu frunze de la piata, tai frunzele, avand grija sa pastrezi la capat un pic din fruct, pui frunzele astea cu bucata de fruct direct in nisip si gata, a prins radacini!
Cu bananierii, surpriza cea mai mare a fost sa aflam ca le place cel mai mult si mai mult apa din fosa septica. Da, aceea care se scurge de la baie. Un bananier dreneaza cam 15 litri de apa pe zi, curatand si secand in felul asta apa din fosa si bacteriile, si toate alea. „Pai si sunt bune de mancat bananele, dupa ce s-au hranit cu caca?”, l-a intrebat Didier pe Ronaldo, specialistul nostru in permacultura, acum vreo doi ani. „Stii ce?”, zice Ronaldo, „tu fa ce ai de facut la toaleta, iar eu sunt ala care mananca bananele, ok?”
In curte la noi sunt vreo 15 bananieri, dintre care trei au facut banane. Le pandim de prin luna august – sunt facute? Le taiem? Nu sunt facute? Le mai lasam? Si aflam ca bananele pot fi culese atunci cand le cade floarea. Si, intr-o buna zi din saptamana trecuta, vedem ca floarea unuia dintre pomi a cazut, iar gramada de banane e asa de grea, ca mai are putin si cade si pomul cu totul! Asa ca ia Florian al meu scara si maceta, se urca in varf de bananier si taie dintr-o lovitura ditamai 40 de banane, inca verzi. Cica asa trebuie.
Acum le asteptam sa se ingalbeneasca. Le studiem in fiecare dimineata si le acoperim grijulii seara, sa nu le atace liliecii. Mari emotii: va fi prima oara in viata noastra cand o sa mancam banane productie proprie, daca intelegeti ce vreau sa zic…
Sursa: Adevarul
