Bazinul Marii Mediterane, secat in urma cu 5,33 mil. ani, reumplut in mai putin de 2 ani

Marea Mediterana, care, in urma cu 5,33 de milioane de ani, se evaporase aproape total, s-a reumplut in doar doi ani, apele din Oceanul Atlantic trecand prin Stramtoarea Gibraltar cu un debit de peste un milion de ori mai mare decat cel actual al Amazonului, potrivit unui studiu publicat in Nature. Marea Mediterana

Potrivit acestui studiu, citat de AFP, in timpul „crizei de salinitate messiniana”, care a durat intre 50.000 si 400.000 de ani, Marea Mediterana era despartita de ocean, iar stramtoarea Gibraltar se transformase intr-un istm. In acea perioada, marea s-a evaporat in mare parte, lasand in urma un lac sarat, situat la 1.500 pana la 2.700 de metri sub nivelul actual al marilor.

Umplerea bazinului Marii Mediterane s-a produs brusc, in urma unei prabusiri de teren care a avut loc la nivelul istmului care unea Africa de Europa, a explicat Daniel Garcia-Castellanos, de la Institutul de Stiinte ale Pamantului „Jaume Almera” din Barcelona (Spania), coordonatorul studiului.

Aproximativ 90% din acest flux de apa a fost transferat din Atlantic in Mediterana intr-un interval foarte scurt de timp, cuprins intre cateva luni si doi ani, au declarat cercetatorii.

„Aceasta umplere brusca implica o crestere a nivelului marii in bazinul Mediteranei de peste 10 metri pe zi”, au calculat expertii spanioli.

Precedentele studii, bazate pe adancimea stramtorii din acea epoca, indicau faptul ca umplerea cu apa a bazinului mediteranean a durat intre cateva zeci si cateva mii de ani.

De aceasta data, oamenii de stiinta au folosit noi tehnici de studiere a straturilor de sedimente (biostratigrafie si magnetostratigrafie).

Teoria umplerii rapide a bazinului mediteranean este sprijinita de fosilele de flora si fauna descoperite in sedimente, care indica o schimbare intre perioada „sarata” a Marii Mediterane, marcata de o mare „penurie” a faunei marine, si perioada imediat urmatoare, caracterizata de abundenta speciilor.

In ciuda unui debit extrem de ridicat, apa s-a scurs pe o panta relativ mica, intr-un unghi cuprins intre 1% si 4%, au declarat cercetatorii spanioli.

Acest canal incepea de la cateva zeci de kilometri din interiorul Atlanticului si continua, pierzand gradual in altitudine, pana in centrul Marii Alboran – partea occidentala a Marii Mediterane, situata in zona cuprinsa astazi intre Spania si Maroc. Potrivit cercetatorilor, viteza de scurgere a apei a depasit 300 de kilometri pe ora.

Sursa: Mediafax

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *