Toti participantii la trafic aduc o serie de daune societatii fara sa plateasca nimic pentru asta. Am condus recent 240 km si noxele emise de masina au ajuns, conform Agentiei de Protectie a Mediului (EPA), la circa 63 de kilograme de dioxid de carbon, scrie editorialistul american Adam Davidson in New York Times.
„Simpla mea prezenta in tragic (desi infinitezimala) a crescut posibilitatea unui accident, a continuat dependenta de titeiul strain si a proliferat extinderea urbana“, scrie Davidson. Potrivit unui studiu influent realizat de economistul FMI Ian Parry, orele petrecute de Davidson in trafic costa socitatea circa 10 dolari. Daca s-ar aduna toate masinile aflate in trafic pe drumurile Americii s-ar ajunge la concluzia ca soferii costa sute de miliarde de dolari pe an pe care nimeni nu-i plateste.
Acesta este motivul pentru care majoritatea economistilor sprijina o anumita forma a taxei pigouviene, numita dupa economistul britanic Alfred Pigou. Acesta a dezvoltat ideea externalizarilor: lucrurile pe care le facem si ii afecteaza pe ceilalti, dar pe care piata nu este capabila sa le taxeze. O externalizare negativa este echivalentul national al situatiei in care cinezi cu trei prieteni care, stiind ca vor imparti nota de plata la patru, decid sa comande un aperitiv mai bogat. Pigou sustine ca sunt atat de multe lucruri daunatoare pe care le facem – ascultam muzica tare, conducem agresiv – si ca probabil am face mai putine daca ar trebui sa platim pentru ele.
Ideea cresterii taxelor pentru a ajuta societatea ar putea suna ca aiurelile unui radical de stanga, totusi cel mai mare sustinator al unei taxe pigouviene pe benzina este Gregory Mankiw, presedintele Comitetului de Consilieri Economici ai fostului presedinte american George W. Bush si consultant al lui Mitt Romney in campania din 2012.
Mankiew urmareste si alti sustinatori ai taxelor pigouviene si clubul sau neoficial este cu siguranta singurul grup care ii pune la un loc pe Ralph Nader si Al Gore alaturi de lideri conservatori precum Charles Krauthammer, Alan Greenspan si Gary Becker.
