Incape in lift, sub masa, pe scaun si costa de la 2.000 de lei in sus. Are 8 viteze, sa cu aerisire si duce lejer bagaje de peste 100 de kilograme. O faci ghem cat ai bate din palme: pliezi pedalele, indesi saua, indoi cadrul, indoi ghidonul si gata! Bicicleta ajunge pachet! Poti sa o iei cu tine in lift, sa o urci pe scari, pe munte, sa o cari in magazin sau sa o pastrezi in debara.
O astfel de bicicleta costa de la 2.000 de lei in sus, cantareste 11 – 15 kile si rezista de doua, trei ori mai mult decat una obisnuita. Cand au auzit ca s-a inventat asemenea minune, sotii Culda au dat fuga sa-si ia si ei cate o bicicleta din asta.
Biciclisti pasionati, deja erau obisnuiti sa mearga la serviciu pe doua roti, in loc sa ia RATB-ul sau, mai rau, masina personala. De cativa ani buni, numai asa merg la lucru. Scot masina din garaj numai cand ploua sau e vijelie. Cat ar merge cu masina o ora in Bucuresti, parcurg cu bicicleta in 15 minute.
Pistele din Bucuresti – facute dupa standarde vechi de 50 de ani
„Timpul mediu de pliere al bicicletei impachetabile este de 20 de secunde si are multe facilitati: 8 viteze, sa cu aerisire, protectie sa nu te murdareasca lantul, protectie sa nu se frece cauciucul, inel reflectorizant in jurul rotii, sa te vada soferii noaptea, coarne usoare, din aluminiu. In plus, in spate suporta un bagaj de 110 kilograme si poti sa-i atasezi de cadrul ei, un alt cadru, pentru copil. Pare o ciudatenie, dar in alte tari se fac biciclete din titan sau din fibra optica. Ideea este sa fie cat mai usoare, ca sa te incite sa lasi masina acasa”, spune tanarul George Culda. Impreuna cu sotia, a pus pe picioare asociatia „Bate saua sa priceapa iapa”.
Astfel, cei doi incearca sa-i convinga pe bucuresteni sa renunte la masina. Au o teorie de o logica foarte simpla: mergi fara teama pe doua roti in Capitala ca, de ceva vreme, lucrul asta nu mai este un sport extrem. Masinile se tarasc asa de incet pe orice bulevard, incat e absolut imposibil sa fii lovit! Si… nu e obligatoriu sa mergi pe piste. De cand se parcheaza lejer pe spatiul lor, iesi la fel si daca pedalezi pe strada.
„Pistele din Bucuresti sunt amenajate fara pic de logica, dupa niste standarde de acum 40 – 50 de ani. Ar trebui sa stim ca nu exista o singura infrastructura pentru biciclete, nu e obligatoriu sa pui piste. Pot fi amenajate benzi speciale, alei sau drumuri verzi. Si nu e recomandabil sa fie puse pe trotuar. De pilda, ar putea sa aiba banda lor pe carosabil, bine delimitata de restul traficului. In unele tari asa se practica. Sau, sensuri unice limitate, deschise pentru biciclete, cum sunt la Bruxelles. In Europa de nord, pistele nu sunt asa de inguste ca la noi, si nici nu sunt amenajate pe trotuar. In Olanda, au cate trei benzi pe bulevard: banda de la stanga trotuarului este dedicata bicicletelor si imprejumuita cu gard (nici pietonii n-au voie acolo), cea din mijloc este pentru masini personale, iar pe cealalta merg numai tramvaiele. Iar bicicletele lor pot sa fie intr-o mie de feluri: pe unele stai la orizontala, relaxat, si le manevrezi cu picioarele, sunt si modele de biciclete de pe care poti sa joci fotbal, sau modele care-ti permit sa-ti cari copilul cu tine, in spate. De la cadrul tau porneste un alt cadru care-ti fixeaza in spate bicicleta sau caruciorul copilului. In mers, tu tii echilibrul, copilul nu face nimic, doar se plimba dupa tine. Plus ca au parcari pentru biciclete, la suprafata sau la subsol. La noi, toate astea sunt utopii. In Romania, cuvantul de ordine este incropeala. Incropeala costa!”, zice George.
O singura masina ocupa spatiul a zece biciclete
Pe locul unei singure masini parcate ar incapea zece biciclete, au calculat sotii Culda. Spun ca au gasit o solutie pentru reducerea poluarii: taxe mari la cumpararea de masini. In Danemarca, de pilda, se descurajeaza cumpararea de masini prin aplicarea unor taxe enorme. Iar in Copenhaga, in Viena sau in Londra, parcarea unei masini in centru este foarte costisitoare. Asa au ajuns orase ca Oxford, Amsterdam, Madrid, Berlin si, mai nou, Paris, sa „fabrice” biciclisti.
In Olanda este un lucru perfect firesc sa mergi pe doua roti la costum sau imbracat ca pe podium. Astfel, se parcurg si cate 20 de kilometri pe zi, indiferent ca ploua sau nu. Ba chiar si unii politicieni merg in sa. La Amsterdam, cei peste 740.000 de locuitori au 630.000 de biciclete. In Danemarca sunt 4, 3 milioane de biciclete, 5,4 milioane de locuitori si 10.000 de kilometri de piste.
Sursa: Gandul
