La finalul Natiunilor Unite de la Poznan, s-a obtinut un minim de decizii procedurale, care vor sta la baza negocierilor de anul viitor ce se vor finaliza la Copenhaga.
Tragand linia, putem spune ca anul 2008 este unul lipsit de progres din perspectiva politicilor climatice. Cu exceptia Suediei, tarile nordice s-au dovedit lipsite de viziune si nu au inteles oportunitatea de a face acum un pas inainte. Pe de alta parte, tarile puternic industrializate, in special Canada, Australia, Japonia si Rusia, nu au dat dovada de nicio intentie de a se angaja in lupta cu schimbarile climatice, demonstrand ca egoismul national este mai presus decat solidaritatea. Per total, niciuna din tarile dezvoltate nu a reusit sa propuna idei de tehnologizare si finantare.
Tarile in curs de dezvoltare sunt cele mai ambitioase
La polul opus se afla tarile in curs de dezvoltare, care si-au aratat de-a lungul intregului an dorinta de a progresa, prin declaratii clare si propuneri constructive. Unele dintre cele mai vulnerabile si mai putin dezvoltate tari si grupuri, cum ar fi AOSIS ( Alliance of Small Islands States), au semnalat in mod clar pericolul schimbarilor climatice.
China a avansat dezbaterea referitoare la transferul de tehnologii din ultimele sase luni, in timp ce Mexic a venit cu un nou mod de gandire a structurii financiare. Tot Mexic a anuntat obiectivele de reducere a emisiilor pentru 2050, si anume cu 50% mai putin fata de 2002. Brazilia a anuntat, de asemenea, obiectivele sale de reducere a emisiilor rezultate din despaduriri, pana in 2017. Statul Filipine a anuntat un obiectiv de energie regenerabila puternic. Un numar in continua crestere de state in curs de dezvoltare demareaza din ce in ce mai multe actiuni de reducere a emisiilor : Africa de Sud, China, Brazilia, India, Coreea de Sud si altele.
Statele Unite si Uniunea Europeana
Senatorul John Kerry, in calitate de trimis al Presedintelui ales Obama, a pledat in mod insistent pentru realizarea unui acord puternic la Copenhaga, fiind la un moment dat chiar in contradictoriu cu formularea mult mai prudenta a Secretarul General al UNFCCC (United Nations Framework Convention on Climate Change), Yvo de Boer. Cu toate acestea, delegatia oficiala a SUA a ramas neremarcata.
UE a jucat cel mai prost rol de pana acum. Negocierile de la Poznan si Bruxelles au hotarat inca de la inceput un destin nefericit pentru eforturile Uniunii, deoarece delegatiilor europene nu le-a fost clar scopul negocierilor lor. Acestea au venit, inca o data, cu mainile goale la masa negocierilor, spre indignarea multor tari in curs de dezvoltare. UE promisese inca de la Bali planuri clare de sprijin financiar si tehnologic pentru tarile mai putin dezvoltate ale lumii.
In paralel, la Bruxelles, Sefii de Stat si de Guvern au negociat ultimele ramasite ale pachetului Clima si Energie. Rezultatul este atat de slab incat WWF, ca toate marile organizatii de mediu, solicita acum Parlamentarilor Europeni sa voteze impotriva formei actuale a pachetului in sesiunea plenara ce va avea loc vinerea viitoare.
Puncte pozitive relevante care au fost aprobate la Poznan:
– Un plan de lucru al negocierilor pentru anul viitor a fost intr-un final stabilit, astfel incat UNFCCC poate sa furnizeze la timp un rezultat ambitios pentru Copenhaga;
– Tarile in curs de dezvoltare au aratat in mod clar dorinta lor de a negocia si de a-si realiza partea de efort;
– A fost legalizat Consiliul de Administrare a Fondurilor de Adaptare, care poate astfel sa inceapa operatiunile de finantare a tarilor sarace, pentru a le sprijini in lupta cu schimbarile climatice;
– Mexic a anuntat un obiectiv ambitios de reducere a emisiilor (in ciuda dependentei de sprijinul natiunilor industrializate).
Ce e nevoie din partea tarilor dezvoltate:
– Sa vina cu obiective ambitioase pe termen mediu de reducere a emisiilor, compatibile cu nivelul sugerat de IPCC si anume 25-40% pana in 2020 comparativ cu 1990;
– Sa aduca propuneri pentru mecanismele tehnologice si financiare ale UNFCCC, lucrand pe aceste probleme cu tarile in curs de dezvoltare.
