Va fi o mare provocare globala sa hranim populatia lumii, aflata in crestere, fara a distruge mediul inconjurator. Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura a ONU, FAO, estimeaza ca productia de hrana la nivel mondial ar trebui sa creasca cu 70% pana in 2050. Nu avem nevoie doar de calorii. Avem nevoie de calorii nutritive, care reduc riscul aparitiei bolilor, afectiunilor cronice precum bolile cardiovasculare si diabetul, ce afecteaza calitatea vietii si impovareaza sistemele de sanatate la nivel mondial.
Sporul de 70% trebuie atins in conditiile mai multor constrangeri pe termen lung. In primul rand, terenurile agricole cultivabile vor deveni din ce in ce mai limitate, din cauza cresterii demografice si schimbarilor climatice in urmatorii 35 de ani.
In al doilea rand, cererea de proteina animala, ascendenta in cazul tarilor in curs de dezvoltare, va pune o presiune in plus asupra resurselor alimentare primare. Un kilogram de proteina implica un consum de 10 kilograme de furaje sau proteine microbiene si 15 000 de litri de apa. Iar aceasta presiune nu o vor resimti doar animalele din ferme.
In al treilea rand, nutrientii esentiali cum ar fi azotul, fosforul si apa dulce vor deveni din ce in ce mai rare si costisitoare. Aceasta restrictie va avea un impact sever asupra capacitatii mondiale de a atinge randamente mari ale culturilor prin practicile agronomice actuale. Se estimeaza ca efectele combinate ale schimbarilor climatice, degradarea solului, pierderile suprafetelor agricole, deficitul de apa, precum si infestarea speciilor, pot provoca scaderea randamentelor culturilor cu 5 pana la 25% pana in anul 2050. Aceste lucruri vor avea ca efect volatilitatea preturilor si cresterea costurilor cu 40% pentru produsele alimentare in urmatorul deceniu.
Biotehnologia moderna poate juca un rol important in satisfacerea viitoarelor cerinte alimentare intr-o maniera durabila. Biotehnologia poate creste randamentele recoltelor, contribui la dezvoltarea unor noi plante si face posibila extinderea culturilor agricole pe terenuri marginale, acolo unde exista rezerve mai scazute de apa dulce. Tehnologia nu numai ca poate imbunatati calitatea nutritiva a alimentelor de baza, dar poate stopa introducerea de noi terenuri in circuitul agricol prin defrisarea padurilor.
Progresul rapid al biotehnologiilor determina reducerea timpului si a costurilor de dezvoltare a noilor soiuri rezistente la seceta, tolerante la salinitate si avand o calitate imbunatatita a valorilor nutritionale. Noile instrumente biotehnologice permit oamenilor de stiinta sa introduca in celule cai biochimice, astfel incat sa poata fi reproduse plantele care sunt sigure pentru consum si rentabile pentru fermieri si pentru populatie.
Dezbaterea mondiala cu privire la siguranta, sustenabilitatea mediului si cunostintele privind culturile modificate genetic subliniaza importanta educarii consumatorilor si imbunatatirea transparentei cu privire la modul in care produsele alimentare sunt produse si dezvoltate.
Acceptarea utilizarii biotehnologiei in pietele alimentare si furajere ar putea fi extinsa prin aderarea la mai multe principii. Industria trebuie sa respecte standardele de produs si de protectie a mediului si, acelasi timp, sa sprijine standardele corecte, exacte si uniforme de etichetare. Cresterea gradului de transparenta este esentiala pentru a castiga increderea consumatorilor.
Un inceput bun ar fi acela de a inlocui termenul „modificat genetic”, care este ambiguu si poate fi aplicat si la produsele alimentare obtinute prin metode de reproducere traditionale, cu un termen mai exact, si anume: „inginerie genetica” – care, astfel, sa denote ca produsul a fost obtinut prin „interventie umana”.
Pentru a satisface cererea tot mai mare de alimente, este necesar sa activam pe mai multe fronturi, inclusiv sa tinem cont de bunele practici agronomice in tarile mai putin dezvoltate, sa imbunatatim distributia si depozitarea produselor alimentare pentru a reduce cantitatea de deseuri si, nu in ultimul rand, sa adoptam soiuri mai productive. Biotehnologia moderna va juca un rol important in atingerea in mod durabil a nevoilor alimentare viitoare si in imbunatatirea sanatatii oamenilor.
