Bocseri in padurea dacilor

Bocseri in padurea dacilor

Doi oameni, cocotati pe o movila mare si neagra din care, prin niste gauri plasate circular, iese un fum inecacios. O imagine cel putin ciudata pentru un “orasean” mai putin umblat “pe la padure”.

Scena devine si mai intriganta dupa ce oamenii incep sa loveasca movila cu o buturuga mare de lemn, cioplita in forma unui baros. Apoi, coboara de pe marea gramada fumeganda si, cu lopata, strapung stratul gros de pamant in locuri de ei stiute, in care apar alte gauri. Odata cu acestea, fumul care iese din gramada mare si neagra de lemne acoperite cu pamant se inteteste. Cei doi oameni sunt, de fapt, bocseri, asa cum sunt numiti in mai toata Transilvania fabricantii de mangal.
Nistor Bloj are 42 de ani. Pe cand avea doar 18, era deja insurat si avea o fetita. Calificarea sa de tinichigiu auto, obtinuta la o scoala profesionala din Reghin, nu-i oferea cine stie ce perspective materiale, cu atat mai mult cu cat, chiar in anul in care a devenit major, a invatat de la un unchi de-al sau primele taine ale bocseritului. Imediat a plecat la Tismana, langa Targu Jiu, unde, din fabricatul mangalului, castiga mai bine de 30.000 de lei pe luna, adica de 10 ori un salariu bunicel platit in Romania anilor ‘80. Acolo, cu 19 ani in urma, intr-o baraca situata la 50 de metri de bocsele pe care le avea ridicate, s-a nascut Florin, fiul sau, devenit ajutorul lui de nadejde. Cu trei ani in urma, pentru ca n-au mai avut de lucru la Tg. Jiu, bocserii s-au mutat la Gradistea de Munte, la doi pasi de cetatile dacice din Muntii Orastiei.
Simplu, doar la prima vedere

Bocsa se alcatuieste dupa cel putin o zi de munca, in functie de marimea acesteia, care, la randul ei, variaza in functie de cantitatea de lemn care se doreste a fi transformata in carbunii folositi in industria farmaceutica si la binecunoscutul gratar. Nistor are acum in lucru o bocsa de 10 tone de carbune, pentru care a folosit 110 metri steri de lemn de fag, cea mai buna esenta pentru mangal, si cateva tone de pamant. La inceput, se alcatuieste “cuibul”, format din patru lemne groase cat mana, puse in forma unui patrat. In interiorul lor se asaza, apoi, cateva aschii subtiri. Urmeaza alte bucati de lemn mai subtiri, puse piramidal, de jur imprejur, pana cand cuibul atinge inaltimea de un metru. Operatiunea urmatoare consta in alcatuirea, tot cu ajutorul bucatilor de lemn, a unui tunel care sa faca legatura cu exteriorul. Se asaza apoi randuri succesive de lemne, cu grija, sa nu se distruga micul tunel de la baza, in acelasi timp creandu-se si un tunel vertical, in dreptul cuibului. In momentul in care toate trunchiurile si ramurile de copac sunt asezate, se creeaza astfel o movila de forma apropiata unei piramide, cu o inlatime de patru metri si diamterul de opt, care este acoperita in intregime cu un strat de pamant gros de 40 de centimetri. Pe culoarul de la baza se introduc apoi, cu ajutorul unei prajini, cateva carpe aprinse, care dau foc cuibului alcatuit la inceput. Focul este apoi controlat cu ajutorul gaurilor care se alcatuiesc circular, pe cateva randuri. Acestea sunt astupate si destupate, “dupa cum ii traba”, astfel incat lemnul sa arda foarte incet. In acelasi scop, de sus in jos, o data la zi, se introduc bucati noi de lemne – “umplutura”, cum ii spun bocserii

La o bocsa de 10 tone, intregul proces de ardere dureaza 20 de zile. In tot acest timp, bocsa este supravegheata minut cu minut, zi si noapte. Procesul de ardere este usor mai intens la varf. Pentru a domoli focul, bocserii se urca pe movila si, cu un baros mare, coplit dintr-un trunchi de copac, bat bocsa astfel incat varful sa se taseze, iar arderea sa fie incetinita. La fiecare bataie, bocsa scade cate 20 de centimetri. Abia dupa trei saptamani se obtine mangalul. Pe langa faptul ca trebuie supravegheata non-stop, bocsa este si foarte periculoasa: “Io am cazut odata in ea. Noroc ca n-am intrat decat pana la brau. S-o surpat in spatele meu. M-am intors iute si m-am aruncat pe folae. Ase am alunecat pana jos si m-am zgariat tat pe mani, pe fata si pe picioare”, spune Nistor Bloj,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *