In 2010 se va termina prima etapa din proiectul de reabilitare a statiei pentru tratarea apelor uzate din Capitala, dupa mai bine de 20 de ani de la inceperea lucrarilor. Lipsa banilor, birocratia si incompetenta functionarilor sunt principalele stavile care au stat in calea proiectului.
Lucrarile la statia de epurare a apelor Capitalei au inceput abia in 2007. Din 2002, cand Guvernul s-a gandit ca epurarea apelor reziduale generate de bucuresteni ar trebui sa reprezinte o prioritate pentru mediu, procedurile birocratice necesare finantarii si aprobarii proiectului au mai durat cinci ani de zile.
„In acest timp, a fost nevoie de obtinerea a 27 de avize”, ne spune Dan Giurcaneanu, inginerul care raspunde de partea tehnica a proiectului de la Glina. Acesta sustine ca, in afara de legislatie, tergiversarea procedurilor administrative a fost cauzata de nepasarea institutiilor implicate.
De exemplu, proiectul statiei de epurare vizeaza si alimentarea cu apa si canalizare a comunelor Glina, Manolache si Catelu. Acest lucru necesita subtraversarea caii ferate si implicit autorizatia de la Societatea Nationala a Cailor Ferate Romane (SNCFR), aflata in subordinea Ministerului Transporturilor.
Giurcaneanu spune ca documentatia in acest sens a fost trimisa din ianuarie 2009, dar nu au primit inca niciun raspuns. Intrebat de ce, un reprezentant al Directiei Tehnice din cadrul SNCFR ne-a spus ca exista si alte prioritati, dar a promis ca saptamana viitoare se vor ocupa si de „cazul Glina”. „Avem multa treaba, mai ales ca in fiecare zi se gaseste cate unul care vrea autorizatie de construire a unui cotet pentru caine…”, spune acesta.
Investitie de peste 100 de milioane de euro
Lucrarile la statia de epurare a Capitalei au inceput inca de pe vremea lui Ceausescu, dar au fost oprite in 1989. Abia in 1996 s-a incercat reluarea constructiei, insa dificultatile financiare au stopat orice efort. In anul 2002, reprezentantii Comisiei Europene au sugerat Ministerului Mediului din Romania sa aiba in vedere, ca prioritate principala pentru combaterea poluarii si refacerea mediului inconjurator, constructia unei statii de epurare a apelor uzate din Bucuresti.
Dupa doi ani, in urma semnarii unui memorandum de finantare intre Comisia Europeana si Guvernul Romaniei, au fost alocate 55 de milioane de euro pentru proiectul ISPA privind prima etapa de reabilitare si modernizare a statiei de de la Glina. Decembrie 2010 este termenul impus prin acest memorandum pentru finalizarea lucrarilor la prima etapa a statiei.
Coordonatorul activitatii de reabilitare de la Glina, Sanda Trasculescu, spune ca termenul va fi respectat, in ciuda intarzierilor produse in anii precedenti. Pe langa fondurile nerambursabile, finantarea proiectului este asigurata din imprumuturi obtinute de la Banca Europeana pentru Investitii (25 de milioane de euro) si de la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (10 milioane de euro). Circa trei milioane de euro din investitia totala de peste 100 de milioane de euro reprezinta bani de la bugetul de stat.
In urma cu cativa ani, Capitala genera 18 metri cubi de ape uzate pe secunda. Potrivit coordonatorului proiectului de reabilitare a statiei de la Glina, in prezent, deoarece bucurestenii au redus consumul de apa pentru facturi cat mai mici la intretinere, cantitatea de ape uzate s-a diminuat la 14 – 15 metri cubi pe secunda. In prima etapa, statia va prelua 55% din apele uzate ale Capitalei si va epura zece metri cubi pe secunda.
Statia de epurare va fi completa abia in 2015
„Odata cu finalizarea celei de-a doua etape din programul de reabilitare a statiei de epurare de la Glina vom reusi sa tratam apele reziduale in proportie de 100%”, a spus Sanda Trasculescu.
Chiar daca finalizarea intregii statii este preconizata pentru 2015, inca nu se stie cum vor fi gestionate cele 500 de tone de namol rezultate zilnic din epurarea apei uzate.
Dambovita, un rau mort
Bucurestiul este cunoscut ca singura capitala europeana care nu-si epureaza apele reziduale.Datele Administratiei Nationale „Apele Romane” arata ca in 2007 a fost evacuat in Dambovita un volum de circa 370.000 metri cubi de ape uzate in care au fost identificate peste 25.000 de tone de sulfati, o tona de cianuri si 500 de tone de detergenti. Fostul viceprimar al Capitalei, Razvan Murgeanu, spunea anul trecut ca Dambovita este un rau mort, iar durata medie de refacere a circuitului trofic este de circa 25 de ani.
Cum se trateaza apele de canal
Desi difera prin dimensiuni si tehnologii folosite, cele mai multe statii de epurare a apelor uzate orasenesti sunt construite similar. De obicei, procesele tehnologice si biologice se manifesta in trei etape de tratare a apelor reziduale. In treapta primara, corpurile de dimensiuni mai mari care plutesc in apa Dambovitei sunt retinute de niste gratare.
Curatarea apei de aceste materiale se face intr-un mod asemanator cu gestionarea gunoiului menajer, luand drumul rampei de gunoi sau a incineratorului de namol. In continuare, apa va trece prin niste site cu un rol identic ca cel al gratarelor, dar au ochiuri dese, retinand corpurile solide cu diametru mai mic.
Denisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigura depunerea pe fundul bazinelor lor a pietrisului fin care a trecut de site, dar care nu se mentin in ape linistite mai mult de cateva minute. Nisipul depus se colecteaza de pe fundul bazinelor si se gestioneaza ca deseu impreuna cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece contine multe impuritati organice.
Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare si asigura stationarea apei timp mai indelungat, pentru depunerea particulelor fine de nisip. Substantele adunate la suprafata (grasimi, substante petroliere etc.) se inlatura, iar namolul depus pe fund se trimite la metantancuri (digestoare de namol).
In treapta secundara a procesului de epurare apa este amestecata in niste bazine (aerotancuri) cu „namol activ”. Acesta contine microorganisme care descompun substantele organice. Decantoarele secundare sunt bazine in care se sedimenteaza materialele in urma proceselor biochimice din aerotancuri. Acest namol este trimis la metantancuri, iar gazele, care contin mult metan, se folosesc ca sursa de combustibil pentru procesele tehnologice interne.
„Nu stim ce se va intampla cu namolul”
„Inca nu stim ce vom face cu cele 500 de tone de namol care se vor produce zilnic prin decantarea apei uzate”, a spus inginerul Giurcaneanu.
Din aceasta treapta, apa urmeaza sa fie trimisa din nou in Dambovita sau spre treapta tertiara. Aceasta nu va fi gata anul viitor la Glina. Ea va fi realizata abia in etapa a doua, care se va finaliza in 2015, si va avea rolul de a asigura dezinfectarea apelor.
Un incinerator pentru namol ar fi o investitie extrem de costisitoare.
Dan Giurcaneanu
inginer
Sursa: Adevarul
