Toata lumea a auzit de Mita Biciclista, dar foarte putina lume stie ca a existat cu adevarat. De fapt, o chema Maria Mihaescu si a trait la sfarsitul secolului al XIX-lea, fiind cunoscuta ca prima femeie din Romania care e mers cu bicicleta.
Maria Mihaescu a fost o femeie foarte frumoasa si nonconformista, care s-a facut cunoscuta prin legaturile ei amoroase. Zvonurile spuneau ca ar fi fost curtata de Regele Ferdinand, de Octavian Goga, de Nicolae Grigorescu sau chiar de regele Manuel al Portugaliei. Cum a ajuns sa i se spuna Mita Biciclista? Porecla i-a fost pusa de un ziarist indragostit si suparat pentru ca nu primea atentie, in timp ce a vazut-o plimbandu-se cu bicicleta pe Calea Victoriei.
Mita Biciclista s-a lovit atunci de stereotipul care functiona pe acea vreme. Ca femeile nu au ce cauta pe bicicleta. Probabil, nici acum o plimbare pe Calea Victoriei cu bicicleta nu ar fi prea placuta. Pentru ca acum stereotipul e altul: ca soseaua e a masinilor. Ca biciclistii sunt niste dependenti de adrenalina, tolerati din punct de vedere al Constitutiei, dar care nu fac altceva decat sa incurce si mai tare circulatia. Asta pentru ca Bucurestiul nu prea a fost niciodata al biciclistilor. Dar dinspre apus bate un vant aducator de vesti bune. Pentru ca trendul in Europa Occidentala este ca marile metropole sa devina ale biciclistilor. Asa ca, luat de val sau de vant, Bucurestiul incepe cu pasi marunti dar aproape siguri sa se transforme intr-un Bucuresti al biciclistilor. Suna foarte optimist, dar procesul este lung si complicat, ca orice drum initiatic. Daca vorbim de un drum initiatic, trebuie sa vorbim si de niste eroi. In cazul nostru, am reusit sa-i gasim pe cei care lupta cu toate fortele raului pentru ca acest Bucuresti sa ajunga al biciclistilor. Lista eroilor despre care am ales sa vorbim arata cam asa: Green Revolution, MaiMultVerde si Asociatia Bate Saua Sa Priceapa Iapa.
Green Revolution este o asociatie de ecologie urbana care in urma cu putin timp a deschis un centru de inchiriere pentru biciclete „La Pedale”, in parcul Kiseleff. Cicloteque este proiectul celor de la MaiMultVerde in parteneriat cu Unicredit Tiriac si Universitatea Bucuresti si reprezinta primul centru de inchirieri de biciclete din Bucuresti. Iar Asociatia Bate Saua Sa Priceapa Iapa are in derulare numeroase proiecte menite sa ajute pe biciclisti: Batesaua.ro (siteul umbrela), Velorutia.ro – site de informare cu privire la beneficiile utilizarile bicicletei in mediul urban, VeloMap.ro si Hartavelo.ro – siteuri care includ toate resursele utile unor biciclisti, cum ar fi: trasee, centre de inchiriere, magazine, ateliere, organizatii etc.
I-am gasit pe cei trei, i-am rugat sa se opreasca cateva secunde din drumul lor initiatic si sa ne raspunda la cateva intrebari. Ca sa aflam de ce merg lucrurile greu, ce au reusit sa faca, cum arata viitorul si, mai ales, cand si cum va ajunge Bucurestiul al biciclistilor.
Daca pentru Mita Biciclista a fost greu sa fie biciclista, am vrut sa aflam cat e de greu si pentru un bucurestean al zilelor noastre. Corneliu Belciug, Director Programe Green Revolution ne-a raspuns: „Teoretic, daca ai invatat sa mergi pe bicicleta, nu e deloc greu. Insa lucrurile se complica atunci cand vorbim de infrastructura din marile orase din Romania. Deloc prietenoasa cu pietonii, daramite cu biciclistii. Pentru noua specie aparuta in trafic, negocierea spatiului ingust de pe strazi sau trotuare e abia la inceput si, evident, dificila. Nici soferii si nici pietonii nu s-au obisnuit deocamdata cu prezenta biciclistului in spatiu public si s-a creat un soi de respingere naturala, pe principiul <<Si-asa era greu de circulat in oras, ce mai vor si astia>>”.
Iar Anamaria Bogdan, Director de comunicare MaiMultVerde e de parere ca e „Destul de greu. Daca ne referim la Bucuresti, unde cunoastem bine situatia, un obstacol important in calea biciclistilor il constituie lipsa pistelor, atat de necesare pentru deplasarea in siguranta. Atunci cand biciclistii merg printre masini pot avea loc accidente, ca de exemplu atunci cand o masina opreste brusc sau se deschide portiera. Poluarea si smogul afecteaza si ele in mod negativ biciclistii. Iar acolo unde exista piste, acestea sunt uneori adevarate capcane: sunt gropi, borduri inalte peste care trebuie sa treci, panouri de afisaj, unele se termina brusc intr-un gard sau perete, sunt masini parcate pe piste care trebuie ocolite sau pietonii merg pe pista. Lipsa continuitatii pistelor este o alta problema. Concluzia este ca e greu sa fii biciclist in Bucuresti si in multe alte orase din Romania.”
Geo, Presedintele Asociatiei Bate Saua Sa Priceapa Iapa e ceva mai optimist si crede ca totul e o chestiune de vointa: „NU este greu sa fii biciclist. Mai greu este sa VREI sa fii biciclist.”
Daca totul tine de vointa, atunci inseamna ca incepem sa vrem, pentru ca lucrurile au inceput sa se schimbe. „Am avut noroc de un fost ministru al Mediului pasionat de bicicleta, care, prin exemplul personal, a lansat prin 2007, cu mare succes, aceasta propunere de decongestionare a traficului si reducere a poluarii. Ideea a prins rapid in Bucuresti, unde primarii de sector s-au intrecut sa creeze piste pentru biciclisti. Poate graba a fost putin prea mare, pentru ca majoritatea au fost realizate deficitar. Insa chiar si numai prezenta acelor linii galbene pe asfalt a dat un semnal foarte puternic. Dovada ca numarul biciclistilor din Bucuresti a crescut spectaculos in ultimii doi ani. S-au deschis zeci de magazine specializate, s-au infiintat cluburi de ciclism, se organizeaza concursuri… Lucrurile se misca cu o viteza extraordinara, daca ne gandim ca in 2006 nu aveam nici macar o pista in Capitala.” spune Corneliu Belciug de la Green Revolution.
La fel de optimist suna si raspunsul Anamariei Bogdan: „Lucrurile sunt pe cale sa se imbunatateasca. Cu cat sunt mai multi biciclisti, cu atat creste interesul publicului si presiunea asupra autoritatilor. Se construiesc noi trasee de piste de biciclete, se deschid noi centre de inchierere, creste numarul de cereri pentru inchirierea bicicletelor, iar evenimentele organizate de biciclisti sunt din ce in ce mai numeroase. Doar in ultima luna s-au organizat trei marsuri ale biciclistilor in Bucuresti, Ciclopromenada nocturna 4, Bike Walk 5 si marsul biciclistilor pe 22 septembrie in Ziua fara masini, iar la toate trei Cicloteque a fost partener, inclusiv prin oferte speciale la inchirierea de biciclete. Toate aceste evenimente arata ca exista interes din partea publicului, urmatorul pas trebuie facut de autoritati.”
In discutia cu eroii nostri despre Bucurestiul biciclistilor am ajuns si la capitolul „proiectele voastre”. S-a vazut ca au fost profesionisti si ca au facut lucruri de care sunt mandri. „Cicloteque a contribuit la cresterea numarului biciclistilor in Bucuresti. Vedem numerosi biciclisti cu biciclete Cicloteque pe strazi, oameni care altfel nu ar merge cu bicicleta. Cicloteque este o solutie la indemana pentru cei care nu au bicicleta din diverse motive: nu au bani sa o cumpere, nu au unde sa o tina, fiind in continuare periculos sa o lasi pe strada, abia invata sa mearga cu bicicleta etc. Alt efect important este cresterea numarului de rasteluri unde se poate lasa bicicleta in siguranta, doar Cicloteque amplasand in Bucuresti 10 rasteluri si va instala inca 20 in scurt timp,in functie de aprobarile care urmeaza sa fie eliberate de Primaria Capitalei.”, a spus mandra Anamaria Bogdan, de la MaiMultVerde.
La fel de mandru a fost si Corneliu Belciug, de la Green Revolution, cand ne-a vorbit despre ce asteptari are in urma deschiderii centrului „La Pedale”: „In primul rand sa cream, in timp, in marele oras o cultura a bicicletei. Sa oferim oamenilor o alternativa de transport nepoluanta, sanatoasa si placuta, care creeaza o atitudine mult mai relaxata fata de semenii nostri. Sa invatam oamenii sa imparta o bicicleta, iar, atunci cand pasiunea devine foarte mare, sa-si cumpere una. Fara nici un fel de exagerare, sunt persoane care stau si doua ore la coada la centrul <<La Pedale>> ca sa prinda o bicicleta. Unii dintre ei au fost atat de incantati de descoperirea sau redescoperirea mersului pe doua roti, incat au dat apoi buzna la magazin. Atitudinea civica este iarasi un deziderat pentru noi. Vrem ca oamenii sa invete sa priveasca altfel <<bun public>> si, in loc sa-l distruga, sa aiba grija de el. Si mai e un lucru… in mentalul colectiv al romanilor, bicicleta a fost considerata multa vreme <<vehiculul saracului>>. Vrem sa-i conferim un nou statut, sa o ridicam la rangul de transport modern si responsabil, pentru cei carora le pasa de ei, de ceilalti si de mediu”.
Mandrie am simtit si in raspunsul lui Geo de la BateSaua: „Am atras atentia mass-mediei asupra acestui subiect: bicicleta, ca mijloc alternativ de deplasare. Acum 4 ani, pe parcursul anului 2006, departamentul de PR a facut monitorizarea presei pe acest subiect si nu a gasit nici macar un articol serios. In 2007 am lansat programul VELORUTIA. O REVOLUTIE PE DOUA ROTI, care a bombardat serios si Inbox-urile jurnalistilor. La ora actuala se scrie si se vorbeste saptamanal despre bicicleta. Am atras atentia autoritatilor locale si centrale. NU foarte mult, dar semnificativ. Am generat pasi in infrastructura, am laudat si am criticat acolo unde am considerat necesar (benzi de biciclete, rastele si biciclete in scoli, grup de lucru la Primaria Generala Bucuresti etc). Am atras atentia altor ONG-uri, care acum introduc si proiecte care vizeaza promovarea bicicletei in activitatile lor proprii. Am convins unele mari corporatii sa instaleze rastele de biciclete in fata sediilor, si sa demareze programe de incurajare in randul angajatilor). Am dezvoltat programe educative cu sprijinul autoritatilor locale, in scoli, licee si facultati”.
Am inteles de unde am pornit, ce au facut eroii nostri, care e trendul, ramane totusi o intrebare: Quo Vadis, Domine? Au stiut raspunsul si la aceasta intrebare. Anamaria Bogdan, de la MaiMultVerde vede viitorul biciclistului „Roz, chiar daca intr-o nuanta mai pala. Din informatiile pe care le detinem, Primaria Bucuresti lucreaza la o serie de norme, hotarari si pregateste alocarea unor sume pentru infrastructura, urmand ca de anul viitor sa putem vedea unele imbunatatiri si facilitati aduse mersului pe bicicleta. Alte orase din Romania, precum Timisoara si Brasov, au anuntat planuri similare. Cat despre riscurile din trafic, se observa o mica imbunatatire a relatiei cu soferii, care au devenit ceva mai constienti de prezenta biciclistilor in oglinda din dreapta”.
Corneliu, de la Green Revolution e la fel de optimist: „In mod evident, nu poti avea peste noapte o infrastructura functionala si nici o cultura solida de transport <<verde>>. Insa, repet, lucrurile au evoluat spectaculos de repede si, desi inca nu putem indrazni sa ne comparam cu danezii, ele merg pe fagasul cel bun. Biciclistul are destule sanse ca, in cativa ani, sa devina nu numai un participant la trafic cu drepturi depline, dar si sa capete o aura de <<salvator al orasului>>. Atitudinile se schimba incetul cu incetul, iar oamenii incep sa aprecieze latura foarte practica a acestui tip de transport nepoluant. Drept consecinta, primarii vor fi interesati sa treaca biciclistii pe lista alegatorilor cu nevoi legitime si ii vor lua mai mult in calcul atunci cand vor aloca fondurile de gospodarire a orasului”.
Iar Geo, de la BateSaua, intrebat cum vede viitorul biciclistilor raspunde scurt, dar cuprinzator: „Incurajator”.
E clar, viitorul pare luminos. Si tot din ce in ce mai clar incepe sa se contureze si Bucurestiul Biciclistilor. Si desi se vede de la departare, cel mai important e ca nu se vede prin catarea unei pusti. Pentru ca nimeni nu mai are cum sa il omoare. Va creste incet, dar sigur si, sa speram, sanatos. Asa ca, pe cai, ostasilor! Pe biciclete, mai exact.
Multumim celor care n-au ajutat la realizarea acestui studiu de caz: Geo Culda, Anamaria Bogdan, Corneliu Belciug.
Sursa: Gala Societatii Civile
