2012 a fost al doilea an consecutiv in care a avut loc aproape o dublare, fata de anul precedent, a capacitatilor instalate in asa-numita energie verde (practic, in covarsitoare majoritate deocamdata, energie eoliana).
Valorile la care s-a ajuns exclud o repetare in 2013 a performantei, dar, tinand cont de proiectele pe rol, se prevede o noua dublare pana undeva prin 2014. Capacitatile instalate in energie verde, de numai 14 MW in 2009, au ajuns spre 2000 MW la sfarsitul lui 2012, respectiv corespondentul a trei centrale de puterea celei nuclearoelectrice de la Cernavoda. Responsabile sunt investitii de circa 3 miliarde euro. Alte miliarde euro stau la rand sa ia avizele pentru instalatii eoliene si solare.
Prin raportare la toate aceste perspective minunate, o anume afirmatie poate parea o ratacire in ape tulburi: o cadere distrugatoare in sistemul energetic ar putea sa nu apuce dublarea din cursul lui 2014 a prezentei energiei verzi in sistem! Este vorba despre un avertisment responsabil, asupra caruia, din pacate, insista public deocamdata doar analisti, si nu specialistii din sistem! Un avertisment deloc exagerat avand in vedere cum se deruleaza lucrurile!
Certificatele verzi, magnet pentru investitii
Aceasta dezvoltare aproape halucinanta a energiei verzi in Romania – pe baza extinderii rapide a unor investitii straine, in total contrast cu caderea acestora in restul economiei in ultimii ani – are o singura explicatie: schema de asa-zisa promovare a energiei verzi, stabilita de oficialitatile de la Bucuresti, potrivit modului idiot in care acestea inteleg capitalismul si internationalitatea aferenta, anume mai nimic pentru romani, totul pentru straini! Fiecarui investitor in energie verde, statul roman ii acorda un numar de certificate verzi, acesta le vinde furnizorilor de electricitate, obligati sa le achizitioneze spre a dovedi ca o parte din livrarile lor constituie energie verde, iar cei din urma isi recupereaza banii marind corespunzator factura clientilor.
„Romania a stabilit un program generos de certificate verzi prin care isi doreste promovarea energiei regenerabile. Stimulentele sunt foarte generoase, incluzand 110 euro/MWh pentru vant plus un venit din vanzarea energiei pe piata, pana la un total de 150-160 euro/MWh, daca se ia in calcul un pret al energiei de circa 40-50 euro/MWh. Aceasta suma este cu peste 50% deasupra pretului mediu de sprijin la nivel european, care este de circa 90 euro/MWh, prin intermediul sistemului de tarife fixe (feed in tariffs) unde producatorii nu mai cistiga venituri suplimentare din vanzarea energiei pe piata”.
Aceste aprecieri – care releva perplexanta darnicie neeuropeana a Romaniei fata de investitorii straini (caci romani nu prea exista) in domeniul energiei regenerabile – nu apartin cumva vreunui roman, demnitar ori analist, cu porniri national-comuniste sau cu mintea ravasita de ganduri la interesele sau soarta tarii, ci unui raport oficial al Bancii Mondiale, adica demolatorul industriei si agriculturii romanesti, dezmembratorul sistemului energetic si retelei nationale de cai ferate, toate in numele balivernei despre eficienta privatizarii catre investitori straini, dar de fapt pentru a face loc gratis in Romania asa-zisilor „globalizatori” din tarile vestice. Sa fi ajuns Banca Mondiala sa moara de dragul Romaniei?! Evident, nu.
Cunoscand insa situatia grava in care a fost adus sistemul energetic romanesc si pericolul mortal la care il expune o dezvoltare disproportionata a energiei regenerabile (ce are nu numai parti bune ci si parti rele, chiar periculoase), Banca Mondiala se teme pentru investitorii straini care s-au aciuat prin Romania, avand in vedere problema securitatii insesi a sistemului energetic.
Problemele sistemului energetic national
Discontinuitatea obiectiva, din cauze naturale, a furnizarii de electricitate din surse eoliene creeaza probleme imense sistemului energetic national integrat. Reglementarile actuale in vigoare prevad prioritatea preluarii in sistem a energiilor regenerabile, in fond pentru promovarea acestora, precum si pentru realizarea obligatiei Romaniei in cadrul UE de a asigura treptat o contributie a acestor energii de circa 38% in acoperirea consumului pana in 2020. Aceasta inseamna ca, atunci cind bate vantul, sa fie scosi din sistem alti furnizori (din surse fie termo, fie hidro, fie nucleare), caci acesta nu se poate juca cu nevoile dupa cum bate vantul! Iar, atunci cand vantul nu bate, sa se introduca alti producatori in sistem.
Acest „uite-nu e” nu este doar foarte costisitor, dar poate fi si foarte periculos! De aceea, insertia de eolian se poate face doar in sisteme integrate foarte puternice si extrem de bine utilate pentru asemenea bransari/debransari. Se estimeaza ca, in sistemul energetic romanesc, ar fi nevoie de investitii de cateva miliarde de euro pentru asigurarea unor preluari fara probleme in sistem a unui cuantum semnificativ de energie eoliana. Investitii pe care nu le suporta investitorii in eolian si pe care, indiferent cine le face, le vor prelua in sarcina tot consumatorii. Ca si costul certificatelor verzi, care constituie un stimul pentru investitorii in eolian, dar o povara pentru consumatori, caci transforma practic o energie ieftina intr-una foarte scumpa.
Oricum, un sistem nu poate prelua decat un mic cuantum de energie eoliana, respectiv unul pentru care sa existe un nucleu-tampon de capacitati de productie in energii conventionale prin care sa se realizeze reglajele. Transelectrica sugereaza ca s-ar putea prelua fara probleme in Romania cam 3.000 MWh instalati, adica de sase ori mai putin decat cuantumul total al proiectelor vizate!
Investitorii nu se inghesuie si pentru energia conventionala
Sa fie clar: fara unitati de energie conventionala capabile sa apere sistemul de caracterul alternativ al energiilor verzi, securitatea energetica este pusa in pericol. Dar schema caraghios si periculos de generoasa pentru energia verde din Romania este de natura si sa inlature orice investitor in energia conventionala. De altfel, amatorii in participarea la constructia reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda au plecat, iar de hidrocentrala de la Tarnita-Lapustesti se vorbeste in van de ani si ani. Practic, statul roman ca investitor este scos din joc economic si este ca si falit din punct de vedere financiar. In ambele directii, cu ajutorul FMI si al UE! Jan Veskrna, presedinte al directoratului CEZ in Romania, spunea nu de mult: „Cand apreciez capacitatea unui om de a face fata unei probleme, ma gandesc la un om aflat in cadere libera. Sunt unii care fac tot posibilul sa se agate de ceva, dar sunt altii care inchid ochii crezand ca nu vor atinge cimentul. Romania este in cadere. Nu inchideti ochii pentru productia energiei electrice!”
Ochii in Romania sunt ca si inchisi! Solutia urgenta ar fi anularea actualei scheme, mult prea generoase, de promovare a energiei verzi. Desi, de fapt, aceasta nici nu trebuia sa existe in forma in care exista. Expira in 2016 in ce priveste certificatele verzi, iar, ca nivel de sustinere, in 2013 pentru energia solara sI in 2014 pentru restul tehnologiilor verzi. Tarziu nenica in toate cazurile! Toti cei care s-au imbogatit sau vizeaza sa se imbogateasca pe seama acestei scheme incredibile sunt pregatiti pentru eventualele reduceri de sprijin pe care guvernul roman ar trebui urgent sa le intreprinda. Pregatiti, desigur, cu proteste, contestari, chemari in judecata si in arbitraje internationale.
Si, sub presiunea tuturor acestora, dar mai ales a idioteniei de a nu deranja cumva „investitorii straini”, este chiar de pariat ca onor guvernul roman nu va face nimic sa salveze sistemul energetic. Care, intr-o zi, curand-curand, va plesni! Cu strainii si avocatii lor cu tot! Din pacate, si cu noi!
