Oncologul Florin Bacanu spune ca, din pacate, multe persoane cu cancer ajung tarziu la medic pentru acorda incredere mai intai unor metode fara efect terapeutic dovedit.
Cu ocazia interviului, medicul Florin Bacanu ne-a oferit o mostra a ceea ce inseamna o zi din viata unui oncolog pe care il recomanda povestile de succes in lupta cu boala. Ne-am intalnit cu el chiar pe terenul de lupta: cabinetul sau de la spitalul bucurestean „Sfanta Maria”, unde da consultatii in regim ambulatoriu. O camera lunga, aglomerata, in care parca te strang peretii. Si totusi, aici, grotescul, absurdul si speranta au loc sa se joace de-a baba oarba in fiecare zi.
M-am asezat cu retinere pe scaunul pe care stau de obicei oameni usori cu diagnostice grele, refuzand sa-mi imaginez cum ar fi sa… Om de actiune, medicul Bacanu m-a intrebat din prima: „De cat timp avem nevoie?”. „O ora”, am estimat eu. Discutia s-a desfasurat intre consultatii loco sau prin telefon, eliberari de bilete de internare si o inspectie, pentru care medicul a trebuit sa plece o vreme. Intre timp, asistenta Doina Rehner s-a oferit sa-mi tina de urat. Si cum intr-un loc ca acesta, viata, daca nu bate mereu moartea, bate sigur filmul, am descoperit ca si ea ii fusese pacienta.
„Weekend Adevarul”: La usa cabinetului dumneavoastra sunt tot mai multi bolnavi de cancer. E vorba de prestigiul dumneavoastra sau ne confruntam cu o crestere a numarului de cazuri?
Florin Bacanu: Numarul de cazuri pe cap de oncolog este mai mare din cauza ca numarul oncologilor nu a crescut conform cresterii numarului de cazuri. Cresterea estimata in Uniunea Europeana este de 2-3% pe an. Se stie ca, peste 15 de ani, numarul total de cazuri de cancer va creste cu 50%. Boala numarul unu n-o sa fie cardiovascularele, de exemplu, ci cancerul. Statisticile nu mint. Stim bine ca, in vestul Europei, populatia este din ce in ce mai imbatranita. Si in Romania, ponderea populatiei vartsnice creste.
Ne inscriem in trendul general si atunci, daca populatia imbatraneste, stim ca procesele sistemului imunitar imbatranesc, mecanismele de control a cresterii celulare imbatranesc si atunci stim de ce boala neoplazica este boala varstei a treia. Asta, asa, in linii mari. Evident ca boala poate aparea si la varste mai mici. Sunt fete de 15 ani care au cancer de san, sunt copiii, 3.000-4.000 in Romania, cu neoplazii, care sunt specifice acestei varste mici. Asta e o statistica generala, sunt organisme internationale care tin aceste evidente si este clar ca, si in Romania, numarul oncologilor ar trebui sa creasca. Asta inseamna sa creezi locuri, sa deblochezi locuri… Toata lumea stie ca e nevoie de specialisti si, totusi, din constrangeri economice, aceste posturi sunt blocate. Nu avem nici numarul de asistente…
Cum apare cancerul?
Cancerul este o inmultire necontrolata a celulelor care uita sa si imbatraneasca si sa moara dupa ce s-au maturizat. Ele sunt imortale, astfel incat cuceresc organismul gazda si dau metastaze in organisme la distanta. In multe cazuri, bolnavii se prapadesc din cauza metastazelor care sunt mai agresive decat tumora primara, pentru ca sufera mutatii in plus, care ofera o supravietuire in plus, chiar daca sunt iradiate, chiar daca sunt expuse la citostatice.
Cum le vorbiti pacientilor despre boala?
Le explic prin comparatii simple cum este cu stadiile bolii. Daca ai un incendiu la subsol sau la parter si chemi pompierii in stadiul incipient, adica stadiul 1, atunci stingi rapid focul. In stadiile 1 si 2, cancerul este vindecabil. Daca incendiul s-a extins la nivelurile 3 si 4 ale casei, atunci este mai greu sa stingi incendiul, rata de succes este mult mai mica. Atunci cand esti in pozitia de a lua o decizie, este clar ca ai mai mult sanse daca soliciti pompierii decat daca nu-i chemi.
Le dati termene cand va intreaba cat mai au de trait?
Nu, le povestesc ce spun statisticile: „Durata medie de supravietuire in cancerul pulmonar, fara niciun tratament, este de 6 luni. E o medie, unii traiesc 4 luni, altii traiesc un an.
Si, totusi, oamenii intarzie cu decizia?
Da, sunt oameni care spun (continui comparatia): „Am auzit ca pompierii cand vin, uda perdeaua, covorul, Doamne fereste! In fond, nu simt miros de fum la etajul trei al cladirii!”. Pai tu astepti sa ti se parleasca pielea ca, in sfarsit, sa chemi pompierii?! Acuma, nici cei din jur nu sunt prea instruiti de multe ori. Pot sa-ti spuna: „Ce religie ai?”. „Musulmana.”„Cred ca e foarte bine sa te intorci cu fata la Mecca si hai sa ne rugam fierbinte!” E bine sa ai interventii spirituale, sa fii senin, dar sa nu amani prezentarea la medic. In religia musulmana, in Coran, dar si in Biblie, si in religia hindusa, exista recomandari prin care se spune sa-ti pazesti sanatatea. Nicaieri interventia vindecatorului nu e blamata. Iisus a fost invatator, dar a fost si vindecator.
Sunteti adeptul „dovezilor stiintifice” in tratarea cancerului, excludeti elementul „miracol”. Cum va explicati, totusi, cazurile de pacienti care supravietuiesc multi ani fata de estimarile medicilor?
Daca miracolele nu au adus pana acum nicio dovada, nu pot promite pacientilor ca se vor vindeca pentru ca muntele vine la Mahomed. Pacientii, cel putin 80% din ei, din disperare sau la indemnul cunoscutilor, care sunt neavizati in domeniul oncologic, cumpara, dau bani, uneori chiar cateva sute de euro pe luna pe terapii nedovedite. De obicei, cand cineva primeste diagnosticul de cancer, se gandeste, ca acum 30 de ani, ca o sa dea coltul in cateva luni. Prognosticul depinde de stadiul bolii si nu poti sa pretinzi altceva. Doar in stadiile incipiente, sansa de supravietuire este mare, iar pacientul poate ajunge sa traiasca pana la varsta medie imprimata de genetica familiei si de mediul de viata.
Dupa ce o persoana este diagnosticata cu cancer, care sunt etapele pe care trebuie sa le urmeze?
Tot ce facem noi este conform unor ghiduri terapeutice europene sau americane. Tratamentul consta in trei arme terapeutice si anume: daca tumora este in stadiul 1 sau 2, are dimensiunea de un centimetru si nu prezinta ganglion palpabil in axila, se poate opera. Cu ocazia operatiei, o sa avem diagnosticul histopatologic, adica diagnosticul de certitudine si, in plus, o sa avem si informatii despre extensia celulelor canceroase. In cazul cancerului de san, de exemplu, scoatem 10-15 ganglioni din zona axilei. Daca un singur ganglion este invadat, stim sigur ca-i mai trebuie si chimioterapie. In caz contrar, nu trebuie deloc chimioterapie. Cam un sfert din cancerele sanului au o gena care imprima o evolutie foarte agresiva si rapid metastazanta. Din fericire, de 10-12 ani, exista si pe piata din Romania un tratament cu rol inhibitor fata de receptorii acestei gene.
Din pacate, accesul la aceste tratamente nu este imediat si costa in jur de 3.500 de euro pe luna. De aceea, exista o lista de asteptare, o comisie la nivelul Casei de Asigurari care aproba aceste medicamente. De exemplu, in cancerul in stadiul 1 sau 2, dupa ce face chimioterapie sase cure, urmeaza acest tratament un an, iar rezultatele pe termen lung sunt mult mai bune. Pentru ca daca o celula maligna ramane in afara campului operator, in afara campului de iradiere sau daca deja a migrat la distanta, boala poate recidiva in alta parte. Ele devin rezistente pentru ca sunt parsiv de inteligente si chiar daca initial o parte dintre ele mor la chimioterapie, dupa trei-patru cure se pot adapta. Asa se explica de ce nici macar pacientele in stadiul 1 sau 2 nu primesc prognosticul de vindecare de 100% . In concluzie, daca boala este localizata, in stadiile 1, 2, atunci avem succes cu bisturiul si cu radioterapia. Daca boala este extinsa, este nevoie de chimioterapie.
Unde apar metastazele, de obicei?
Celulele maligne care migreaza poarta boala in sedii la distanta, unde se cuibaresc si dau metastaze. In cazul cancerului de san, metastazele apar de obicei in oase, dar se poate si in plamani, in ficat sau in creier. Cancerul de prostata metastazeaza in 99% din cazuri in oase. Cancerele tubului digestiv, de obicei cel de colon, in mod deosebit in ficat. Daca metastazele sunt grupate, daca nu sunt alipite sau daca nu sunt lipite de vase, se pot opera. Chirurgul n-are voie sa racaie aorta pentru ca au aparut ganglioni tumorali, de exemplu.
„Vorbim cu oamenii, le explicam, dar noi nu avem capitalul de timp necesar cand sunt atatia oameni la usa.”
4.500 de pacienti romani fac tratamente anticancer prin Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.
CV: Se lupta de aproape 30 de ani cu cancerul
Numele: Florin Bacanu
Data si locul nasterii: aprilie 1952, Odorheiu Secuiesc
Starea civila: casatorit, are doi copii
Studiile si cariera:
– 1972-1978, Facultatea de Medicina Generala, Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila”
– 1985 – prezent, coordonator al Serviciului Oncologic sector 1, Spital „Sfanta Maria”, Bucuresti
– 1990 – prezent, vicepresedinte al Societatii Romane de Oncologie, filiala Bucuresti
– 1991, medic specialist oncolog-chimioterapeut
– 1991, medic primar in oncologie-chimioterapie
– 1996 – doctorand la UMF Bucuresti, Catedra de Oncologie
– 2006 – vicepresedinte Societatea Nationala a Medicilor Oncologi din Romania
Locuieste in: Bucuresti
„La barbati, cancerul pulmonar ocupa locul doi, la femei locul cinci”
Cu ce tipuri de cancer va confruntati cel mai des la pacientii dumneavoastra?
Acuma, eu lucrand intr-un spital general si in ambulatoriu, prin contract cu Casa de Asigurari de Sanatate sunt obligat sa tratez toate cancerele solide. La femei, cancerul de san si cel de col uterin sunt cele mai intalnite. Mai exact, cancerul de san ocupa aproape o treime din totalitatea cancerelor care se inregistreaza la femei. La barbati, preponderent este cancerul intregului tub digestiv, grosso modo, adica de stomac, de esofag, de intestin subtire, de pancreas si mai ales de colon. Dupa aceea, cancerele bronho-pulmonare ocupa un loc important: la barbati ocupa locul doi, la femei, cam locul cinci. Barbatii sunt marii fumatori.
Unii cred ca daca nu fumeaza, nu sunt barbati adevarati, insa ei nu stiu ca barbatia calaretului de la Marlboro s-a terminat cu faptul ca acel actor a murit de cancer pulmonar. Iar la noi, au inceput sa se traga semnale de alarma, sigur, cam bland, dupa opinia mea. In Statele Unite, celebra reclama are acum varinta cu mesajul: „Cine il mana din urma pe calaret? Cum cine? Moartea!”. Si se spune la sfarsitul reclamei: a murit in data de… Dar pe producatorul de tigari Chesterfield cine l-a omorat? Consumul de tigari! Acolo (n.r. – in State Unite ale Americii), s-a reusit, deja de vreo 10-12 ani, crearea unui profil psihologic detrimentar al fumatorului. Adica, daca esti fumator, probabil esti si bautor, daca esti fumator si bautor, probabil ca te paraseste nevasta, nu mai esti ingrijit, te da afara patronul si ajungi un loser (n.r. – un ratat), iti scurtezi viata.
Pe cand la noi, daca fumezi anumite tigari inseamna ca ai succes la sexul frumos, ca ai un anume statut social. La noi, in Europa de Est, predomina imaginea cuceritorului, castigatorului, ceea ce este o mare greseala, pentru ca aceste persoane, chiar daca nu fac cancer, isi scurteaza viata cam cu 17 ani. Ei trebuie sa inteleaga ca nu e parfum, cu fiecare tigara fumata isi bat un cui in sicriu. Trebuie sa va spun ce frustrari am eu, unul, cand un pacient vine cu o radiografie sau cu o computer-tomografie, si acolo vad o tumora inoperabila, cu dimensiuni de 10 cm. Se stie ca, in cancerul pulmonar, cu toate mijloacele noastre terapeutice, prognosticul de supravietuire nici nu se da la 5 ani, ci undeva la 2-3 ani, asa de mic e. De obicei, termenul este de 2 ani, numai pentru pacientii care se trateaza cu bisturiul, cu citostatice si cu toate mijloacele tintite de care dispunem azi. Iar asta doar pentru o cincime din ei. Ma simt ca preotul cand ma uit la cate o imagistica de asta inoperabila, care nu da nicio sansa, si cand pacientul imi spune: „Nu-i asa ca ma ajutati?”.
„Ma simt ca preotul cand ma uit la cate o imagistica de asta inoperabila, care nu da nicio sansa, si cand pacientul imi spune: «Nu-i asa ca ma ajutati?».”
„In Europa de Est, predomina imaginea fumatorului cuceritor, castigator, ceea ce este o mare greseala.”
„Extirparea tumorii nu inseamna decat vindecare chirurgicala”
„Weekend Adevarul”: Terapiile noi ce fac in plus?
Florin Bacanu: Terapiile noi costa 100-200 de milioane pe luna pentru ca datorita lor se obtin rezultate deosebite. Adica, sa ai burta plina de galme, si in trei-sase luni sa dispara. Aceste tratamente se duc fix in calcaiul lui Ahile al tumorii maligne, pentru ca trebuie sa faci teste mai speciale. Nu este suficient ca pacientului care a iesit din spital sa-i fie extirpata tumora, pentru ca nu este vindecat decat chirurgical.
Au acces romanii la terapiile scumpe?
La terapiile tintite au acces dupa aprobarea de catre Casa Nationala de Asigurari. Exista o lista de asteptare, poti sa risti sa astepti doua luni sau noua luni. Din pacate, in stadiul metastazic nu ai timp sa astepti noua luni. Nici aprovizionarea cu medicamente nu este cea dorita de noi. Pacientii chiar ma intreaba: „Cum de m-ati tratat asa de bine in ultimii patru ani si in anul acesta, de ce nu mai gasesc medicamente?”. Or, eu ii spun ca-i dau aceeasi reteta gratuita, dar el n-o mai gaseste. Uneori e de acord sa o cumpere, mai ales daca e ieftina, sub un milion, si, surpriza, n-o gaseste nici cu bani. De exemplu, in leucemie, exista un medicament de cativa lei si de care depinde supravietuirea pacientilor, dar nu se gaseste pe piata.
Ce urmari are intreruperea terapiei?
Va intreb asa: „Ce inseamna pentru un pompier faptul ca i se intrerupe apa din furtun desi este in pozitia de a stinge focul?”.
Ce parere aveti despre terapia naturista folosita ca adjuvant?
Din pacate, terapiile naturiste nu si-au dovedit efectul de a omori celulele maligne. Pe de alta parte, in timpul tratamentelor cu citostatice, acele terapii naturiste, sa zicem ceaiuri, care necesita metabolizare cu ajutorul unei familii de superenzime, numite P-150, solicitand acele enzime pentru prelucrare, de fapt, scad prelucrarea optima a citostaticelor cu 20-30%. De aceea, eu contraindic terapiile naturiste in timpul tratamentului cu citostatice si 10 zile dupa. Sunt multi pacienti care pierd timp pretios, cu lunile, si tumora creste nestingherita.
Iar pacientul zice: „Nu ma doare si parca s-a mai micsorat”. De fapt, din practica, va spun ca, in miezul tumorii, afluxul tumorii nu asigura afluxul de sange si, deci, nici supravietuirea tumorii. De aceea, tumora care crestea initial de la marimea unei portocale la cea a unui pepene a inceput sa scada, sa se inmoaie. Iar pacientii ce zic: „A, de cand am pus frunza de varza a inceput sa se inmoaie tumora!”. Si asa capata incredere in tratamentele naturiste.
Cat de importanta este alimentatia in lupta cu cancerul?
Pacientii au in folclorul lor cum ca nu e bine sa mananci carne, ca e toxica. Nu e adevarat! Excesul nu este bun, dar este important ca terapiile cu citostatice sa se faca pe un organism care sa reziste. Inducem, prin folosirea substantelor impotriva tumorilor, anemie. Si atunci, noi ii rugam sa manance inclusiv carne rosie: 100 g pe zi, cinci zile pe saptamana. Eu ii sfatuiesc sa evite cele trei droguri albe: zaharul, sarea si faina. Sa manance, in schimb, fructe sau zarzavaturi de cinci ori pe zi.
Ati avut pacienti vegetarieni?
Da. Vegetarienii nu fac mai putine cancere si nici nu au o evolutie mai blanda a cancerului.
„In leucemie, exista un medicament de cativa lei si de care depinde supravietuirea pacientilor, dar nu se gaseste pe piata.”
„Eu contraindic terapiile naturiste in timpul tratamentului cu citostatice si 10 zile dupa.”
„Si ce daca imi cadea parul, eu trebuia sa traiesc!”
„Weekend Adevarul”: Cand au inceput necazurile dumneavoastra?
Doina Rehner: Era intr-o joi, pe 18 mai, in anul 1997, cand, la un control (lucram la „Grigore Alexandrescu”), mi s-a spus ca am sarcina in luna a saptea. Am fost trimisa la Spitalul Filantropia si acolo mi s-a spus ca e vorba despre o sarcina in luna a saptea, cu fatul mort si luni urma sa ma prezint pentru interventie. Fiind deja mama, mi-am dat seama ca nu poate fi adevarat, pentru ca nu avusesem pana atunci semne cum ca as fi insarcinata. M-am dus la Spitalul „Sfantul Ioan” sa mai cer o opinie si sa-mi mai fac unele investigatii. Diagnosticul care mi s-a pus in urma investigatiei a fost: chist ovarian gigant (tumora). Am intrat in operatie chiar in acea zi, iar chimioterapia am inceput-o chiar a doua zi, cu citostatice pe dren. La trei saptamani dupa ce am iesit din spital, am venit la domnul doctor Bacanu, fiindu-mi recomandat de directorul de la „Grigore Alexandrescu” de atunci, cu care fusese coleg.
Dar nu ati mers la medic pana in luna a saptea?
Ba da, ma urmarea un medic de la Policlinica din Dorobanti.
Cum va explicati ca el credea ca era un copil acolo?
Nu stiu, este o enigma si pentru mine.
Cati ani aveati atunci?
Aveam 35 de ani si un copil de 4 ani.
Totusi ati avut noroc ca tumora nu s-a extins…
Dupa examenul anatomo-patologic, mi s-a spus ca tumora a fost la granita, nu se extinsese spre alte organe. Am facut terapie cu citostatice, sase cure. Dupa aceea, pe 22 septembrie, am fost operata din nou, am facut histerectomie totala (n.r. – i s-a scos intregul aparat reproducator), ca sa nu mai existe suspiciune de cancer. Am facut din nou citostatice. N-am apelat nici la ceaiuri, nici la altceva, am facut doar ceea ce mi-a spus domnul doctor sa fac.
In cat timp ati invins cancerul?
Dupa un an, in 1998. Insa dupa aceea, am inceput sa ma informez. Stiu ca exista risc de metastaza la plamani, la creier, la ficat, la colon. Acum am diabet zaharat cu insulina, imi ajunge glicemia si la 500.
V-a schimbat boala?
Da, ma simt mai puternica si traiesc fiecare clipa. Conteaza foarte mult cat de puternic esti psihic. Foarte multi cand afla verdictul cancer, nu au taria de a invinge. Sau spun: „De ce sa-mi fac eu citostatice, ca-mi cade parul si oricum tot mor”. Nu este chiar asa. Eu am spus asa: „Si ce daca imi cade parul, eu trebuie sa traiesc! Cat mai am, fiecare zi in plus conteaza”. Da, mergem mai departe.
