Un bacauan care locuieste in centrul orasului si-a cumparat ca animal de companie o capra, pe care a botezat-o Pasarica.
Un batran si capra lui, pe care o scoate la plimbare cu lesa, sunt un lucru obisnuit pentru bacauanii de pe strada Mioritei. Zilnic, batranul isi scoate capra la pascut in jurul blocului din buricul targului.
De multe ori ei sunt insotiti de copiii atrasi de animal. Alti trecatori intorc privirea curioasi. Unii le fac poze, altii se mira cum o capra raspunde la comenzile stapanului, la fel ca un caine. Mai nimeni nu stie insa povestea impresionanta a caprei ajunse animal de companie.
Leac impotriva cirozei
Vasile Ferariu are 81 de ani si locuieste in centrul orasului, pe strada Martir Crisan. E o persoana serioasa, chit ca „hobby-ul” sau starneste zambete.
„Nu am crescut capre dintotdeauna. Am apelat la ele de nevoie, dupa Revolutie”, spune el. In 1989, la doar 33 de ani, Liviu, unicul sau fiu, a fost diagnosticat cu ciroza. „Medicii au descoperit boala intamplator, in urma analizelor pentru apendicita. Se pare ca s-a imbolnavit pe fond nervos, din cauza unor probleme pe care le avea la serviciu. A fost internat si la Spitalul Fundeni din Bucuresti. Atunci s-a intalnit sotia cu un medic care ne-a recomandat tratamentul cu lapte de capra”, povesteste batranul.
Au cumparat prima capra in 1991. Tratamentul cu lapte a dat roade si Vasile Ferariu s-a specializat incet – incet in cresterea caprelor. A avut chiar si trei capre in acelasi timp. „Mancarea lor pe timp de iarna imi punea probleme, asa ca am pastrat doar una, Pasarica. In 2005, Pasarica a murit la fatare si am ramas cu fiica ei, pe care am botezat-o la fel”, a continuat el.
„A ajuns un adevarat membru al familiei”
„N-as putea pentru nimic in lume sa o tai pentru carne. A ajuns un adevarat membru al familiei, vorbesc cu ea ca si cum as vorbi cu un copil”, explica batranul. Si chiar se vede pe ea ca este ingrijita.
Pasarica a invatat sa reactioneze la fel ca un caine dresat. Devine nerabdatoare cand se apropie ora de mers la pascut, asteapta cuminte ca semaforul sa se faca verde, nu se indeparteaza de stapan, se joaca cu el, stie comenzi precum „nu-i voie”, „hai sa mergem” sau „du-te acolo sa mananci”. E blanda cu strainii, cu exceptia perioadelor cand se ocupa de iezi.
Speranta de viata depinde de dantura
Din informatiile acumulate despre cresterea caprelor, mos Ferariu explica, de exemplu, cum speranta de viata a acestui animal depinde de dantura: „o capra traieste si 15 ani, depinde insa de dantura. Daca ii cad dintii, nu mai poate manca si se duce”. Pasarica se hraneste cu iarba si graunte in sezonul cald si cu tain si lucerna in cel rece. Cand nu are ied, poate da si peste patru litri de lapte pe zi.
Sursa: Evenimentul Zilei
