Se spune ca o problema nu vine niciodata singura. Noi, cei de la Carpatica Flyfhshing am vrut sa schimbam sensul zicalei. Si deoarece moto-ul nostru e „o fapta buna nu vine niciodata singura”, ne-am alaturat cu mic cu mare miilor de voluntari inscrisi in campania Let’s do it Romania sa dam o mana de ajutor. Am strans peturi, cartoane, cutii, cauciucuri, jucarii, ambalaje si lista poate continua. Peripetiile prin care am trecut, ajung pentru mii de povesti la focul de tabara si implinirea pe care am simtit-o ne va ajuta sa privim cu alti ochi frumusetile naturii.
Carpatica Flyfishing e o asociatie de pescari la musca artificiala, pasionati nu doar de marea captura ci si de frumusetea vegetatiei, limpezimea apelor, zumzaitul gazelor si nu in ultimul rand respectarea regulilor. Vrem sa schimbam atitudinea si mentalitatea oamenilor vis a vis de acest sport, cu scopul de a proteja natura si de a ii ajuta pe cei ca noi sa se bucure cat mai mult de ea. Promovam pescuitul la musca artificiala (flyfishing) in Romania, nu doar practicandu-l ci si implicandu-ne activ in evenimente legate de aceasta activitate, dar si in cele conexe.
Ziua a inceput devreme, cu multa cafea si nevoie de auto-convingere pentru a scapa de somn. Ne-am vorbit, ne-am pregatit si am lasat in urma un Bucuresti pe jumatate adormit, in zorii zilei. Echipele s-au imprastiat pe drum si am numarat incantati multe grupuri de elevi de toate varstele echipati cu manusi si saci de plastic, strangand infinitele gunoaie. Mare ne-a fost mirarea cand am observat in spatele lor o alt fel de Romanie. Aceeasi, dar cumva schimbata, evident mai curata.
In jurul orelor 8:30 am ajuns la destinatia noastra, raul Topolog, dupa comuna Salatrucu, in judetul Arges. Peisajul impaienjenit de o ploaie mocaneasca ne-a facut sa-i invidiem pe cei cu pelerine, dar si sa admiram a mia oara, spectacolul oferit de maretia muntilor, limpezimea apei si verdele crud al brazilor. Ne-am dat jos din masini, unii mai nerabdatori ca altii sa pescuim…gunoaie. Am stabilit de comun acord sa ne impartim si sa cutreieram o portiune de 16 km in cautarea, nu prea dificila, a acestora. Unii s-au dus in varful muntelui, altii au pornit de la baza, urmand sa ne intalnim la mijlocul traseului.
La inceput am descoperit cate un pet la patru persoane. Ne spuneam ca am venit degeaba si probabil cu 3-4 saci rezolvam toata portiunea. Aproape ca il invidiam pe cel care prindea cate un plastic. Din cand in cand se auzea din padure cate un strigat fericit : „Am gasit gunooooi !”. Insa pe masura ce treceau orele, sacii se imputinau, gunoaiele persistau, iar emotia descoperirii petului s-a preschimbat in dorinta de a-l determina pe cel din spate sa-l stranga. Gama de obiecte descoperite e incredibila chiar si pentru mijlocul capitalei; de la cutii de conserve, pana la cauciucuri, instinctoare si chiar obiecte de o alta natura, mai putin ortodoxa. Munca a continuat ore bune, in care unii se prefaceau ca nu observa pestii care se jucau prin apa, iar altii visau la friptura incinsa pe gratar.
La orele 15:00 ne-am intalnit in „locul nostru” de gratar. Povestile impartite pareau sa provina din lungi aventuri ale marinarilor. Povesti cu sirene blonde, cutii din alte epoci si obiecte ale caror uz incercam sa-l ghicim. Multa voie buna, glume, mancare excelenta si experienta impartita intre pescari au caracterizat finalul aventurii noastre.
In jurul orelor 18:00 am depozitat cei 77 de saci de gunoi, acompaniati de alte obiecte care mai de care mai diverse, in punctul final al calatoriei noastre. Ne-am simtit impliniti si am fost multumiti de schimbarea pe care am facut-o, dornici sa o repetam.
Si deoarece ne-a placut sa strangem gunoaie si banuim ca oamenilor le va placea in continuare sa le arunce, hai sa ne vedem mai des, mai multi si mai puternici !
