Mi-a venit ideea aprofundarii acestui subiect nu de mult timp, cu putin inainte de sarbatorile din aceasta iarna, cand am gustat o felie dintr-un cozonac bio, care „se lauda” ca este 100% natural si, in plus, fara zahar adaugat – recunosc ca asta m-a atras mai mult la el :).
Am fost tare curioasa: oare ce poate avea in plus fata de un produs din aceeasi familie, dar care nu este bio? Daca e sa pornim de la definitia produselor bio, ar trebui sa fie din ingrediente 100% naturale, din zone nepoluate, fara conservanti si organisme modificate genetic, etc. Lista ingredientelor corespundea, cel putin in teorie, cu ce ar fi trebuit, pentru a fi considerat un produs ok, chiar si de catre cei mai exigenti adepti ai modei bio. Ce mi-a atras atentia, si m-a facut sa ma indoiesc de 100% naturalul indicat de eticheta a fost termenul de valabilitate: 31.03.2009, ceea ce nu ar fi posibil de realizat numai cu ingrediente naturale. De exemplu, cozonacul facut in casa se intareste in maxim 7 zile.
Pentru ca un produs sa fie etichetat drept bio, cel putin 95% din ingrediente trebuie sa fie conforme standardelor internationale ecologice, dar daca acel unic ingredient care nu este bio este tocmai un conservant chimic, acel produs nu mi se pare cu nimic superior unuia normal.
O alta confuzie foarte des intalnita este bio-dietetic. Produsele organice se vor sanatoase, dar asta nu inseamna ca un bolnav de diabet poate consuma zahar bio, sau o persoana care doreste sa slabeasca o poate face ghidandu-se dupa eticheta „bio” a produselor. Aportul caloric al alimentelor ramane acelasi, ceea e difera insa este gustul, diferenta considerabila mai ales in cazul fructelor si legumelor.
Din punctul meu de vedere, in momentul de fata, in Romania nu este la indemana oricui sa consume doar alimente organice, deoarece, in primul rand, acestea sunt destul de greu de gasit si nu acopera toate grupele alimentare necesare unei alimentatii complete si sanatoase, iar in al doilea rand, pretul face diferenta.
