Printre masurile de reformare a agriculturii UE prezentate la Bruxelles de comisarul Dacian Ciolos se afla eliminarea referintei istorice, criterii unitare in UE privind platile directe, sprijin financiar pentru fermierii activi si o plafonare a platilor. Ramane de vazut in ce masura e capabila Romania sa atraga acesti bani.
Comunicarea, care este inceputul unui proces de consultare in vederea propunerilor legislative pe care Comisia le va face anul viitor, are in vedere mentinerea unei Politici Agricole Comune (PAC) cu doi piloni, unul al platilor directe – potrivit unor noi criterii, renuntandu-se insa la referintele istorice, care vor fi detaliate in pachetul legislativ, celalalt al dezvoltarii rurale. Insa se vrea o PAC mai echitabila si mai acceptabila in ochii contribuabililor europeni, avand in vedere intensa opozitie a unor state membre privind forma actuala sau banii europeni care le revin statelor membre.
Aceasta comunicare propune:
– o noua viziune asupra platilor directe, care trebuie sa integreze componenta „verde”, sa fie distribuite intr-un mod mai echitabil si mai transparent
– intensificarea eforturilor in directia inovatiei si a combaterii schimbarilor climatice in cadrul programelor de dezvoltare rurala
– transparenta lantului alimentar si sa examineze posibilitatea de a pune la dispozitia statelor membre noi instrumente pentru combaterea volatilitatii excesive a preturilor materiilor prime din agricultura.
Comunicarea Comisiei se numeste „Politica agricola comuna (PAC) in perspectiva anului 2020 – Cum raspundem provocarilor viitorului legate de alimentatie, resurse naturale si teritorii”. La jumatatea anului 2011, Comisia va prezenta propuneri legislative formale.
In prezentarea comunicarii, comisarul UE pentru agricultura si dezvoltare rurala, Dacian Ciolos, a subliniat ca este important ca PAC sa devina „mai ecologica, mai echitabila, mai eficienta si mai eficace”. In continuare, acesta a declarat: „PAC nu este doar pentru agricultori, este pentru toti cetatenii UE – in calitate de consumatori si contribuabili. Prin urmare, este important sa elaboram politica in asa fel incat sa fie mai usor de inteles de catre publicul general si sa prezinte clar beneficiile publice pe care le ofera agricultorii societatii in ansamblul ei. Agricultura europeana trebuie sa fie competitiva nu doar din punct de vedere economic, ci si din punctul de vedere al mediului.”
In prima parte a acestui an, Comisia a organizat o dezbatere publica si o importanta conferinta privind viitorul PAC. Din majoritatea covarsitoare a contributiilor au reiesit 3 obiective principale pentru PAC:
– productia alimentara fiabila (asigurarea aprovizionarii cu alimente sigure si suficiente, in contextul cererii in continua crestere la nivel mondial, al crizei economice si al volatilitatii mult mai mari a pietei, pentru a contribui la securitatea alimentara);
– gestionarea durabila a resurselor naturale si politicile climatice (adesea, agricultorii trebuie sa tina seama mai mult de aspectele legate de mediu decat de cele economice – dar aceste costuri nu sunt compensate de piata);
– mentinerea echilibrului teritorial si a diversitatii zonelor rurale (agricultura ramane un motor economic si social major in zonele rurale si un factor important pentru mentinerea unui spatiu rural activ)
O abordare ar fi aceea de a prevedea plata unui ajutor pentru venitul de baza (care ar putea fi uniform intr-o regiune – dar nu o suma forfetara in intreaga UE – pe baza unor criterii noi si cu un anumit plafon); plus o plata obligatorie de mediu pentru actiuni suplimentare (anual), care depasesc normele de baza referitoare la ecoconditionalitate (precum invelisul vegetal, rotatia culturilor, pasunile permanente sau scoaterea terenurilor din circuitul agricol in scop ecologic); plus o plata pentru compensarea constrangerilor naturale specifice (definite la nivelul UE) si care sa completeze sumele platite prin intermediul masurilor de dezvoltare rurala); plus o optiune de plata „cuplata” limitata, pentru tipuri de agricultura deosebit de sensibile [asemanatoare optiunii actuale introduse (in temeiul articolului 68) in bilantul de sanatate al PAC]. O schema de sprijin simpla si specifica ar spori competitivitatea exploatatiilor agricole mici, ar reduce birocratia si ar contribui la vitalitatea zonelor rurale.
Pentru a face fata acestor provocari majore, comunicarea schiteaza 3 optiuni pentru viitoarea orientare a PAC: 1) ajustarea celor mai presante deficiente ale PAC, prin schimbari treptate, 2) transformarea PAC intr-o politica mai ecologica, mai echitabila, mai eficienta si mai eficace si 3) renuntarea la ajutorul pentru venit si la masurile de piata si concentrarea asupra obiectivelor referitoare la mediu si la schimbarile climatice.
Echitatea – marea problema
Problema arzatoare ramane echitatea. Mai ales echitatea intre vechile si noile tari membre, dat fiind ca sistemul de ajutor la hectar este fondat pe date istorice asupra vechii UE. In Grecia, ajutorul la hectar este astfel de cinci ori mai mare decat in Letonia. Este vorba de asemenea de echitate sociala in materie de repartizare a fondurilor europene.
Fluxul ajutoarelor europene nu este indreptat spre micii agricultori din Bretania. Principalii sai destinatari sunt un grup relativ restrans al marilor proprietari de terenuri si al marilor intreprinderi. Ajutoarele varsate Casei Regale a Angliei sunt deseori transformate in simboluri ale inechitatii politicii agricole comune.
„Actualul sistem prevede norme diferite pentru UE-15 si UE-12, situatie care nu poate continua dupa 2013”, a insistat astazi comisarul Ciolos. De asemenea, sunt necesare criterii mai obiective pentru alocarile destinate dezvoltarii rurale.
