Ciorile, arealul nucului si al altor specii valoroase

0
7
Ciorile, arealul nucului si al altor specii valoroase

Fiecare vietuitoare are locul, rolul si menirea ei in ciclul biologic firesc si necontenit al vietii Terrei. Nu prea stiu cum se face, insa ca noi oamenii, fiinte trecatoare ale aceleiasi planete, uneori nu numai ca apreciem ca lucrurile ar trebui sa stea altfel, dar si intervenim pentru schimbarea echilibrelor prestabilite. Pe baza unor criterii aleatorii decidem ca specia ”a“ este simpatica si trebuie protejata, in timp ce specia ”b“ e mai urata, motiv pentru care ar trebui alungata sau chiar exterminata ! De un asemenea tratament au avut si mai au parte ciorile, desi rolul lor de adevarati sanitari ai mediului ambiant este unul de necontestat. Oare cati dintre noi n-am vazut, ori n-am auzit pe vecina sau chiar pe unii dintre cei ai casei adresandu-le la aparitia acestor inaripate un dispretuitor: Ha cioara ! Pana in decembrie 1989 s-a mers chiar mai departe: fiecare vanator nu putea obtine cartuse de vanatoare, fara a preda in prealabil cate doua gheare de cioara pentru fiecare cartus cumparat. Probabil aceasta antipatie vine de la grupurile lor relativ mari de indivizi cu penajul negru, cu ciocul puternic, care ne fac uneori sa le asemuim mai mult cu o adevarata armata de ocupatie decat cu un stol inofensiv si nevinovat de pasari. Mi-am pus intrebarea: oare cum am reactiona si ce s-ar intampla daca numai 3-4 indivizi dintr-un asemenea grup s-ar indrepta spre noi asemeni unor mici torpile kamikaze ? Unele constatari personale au relevant ca ar trebui sa renuntam la reactiile de adversitate fata de aceasta pasare. In ” Parauanul “, un teren extravilan, cu expozitie sudica, cu o fertilitate foarte scazuta, situat la limita de hotar ale satelor Josenii si Mijlocenii Bargaului, pana acum vreo doua decenii, cand fratele meu Gheorghe a plantat un nuc, in prezent intrat pe rod, nu era niciunul. Nucul este, dupa cum se stie, o specie deosebit de valoroasa, fiind considerat ” Regele pomilor “, se prinde mai greu, dar este foarte longeviv, traieste 80 -100 de ani. In prezent am constatat ca toti proprietarii limitrofi: Ioan Puiu, Ioan Moldovan, Pavel Tarca-Zdrabau si altii au, chiar daca poate inca n-au aflat despre acest lucru, cate 4-5 nuci tineri, care trebuie ingrijiti si protejati, iar autoarele binefacerii au fost si sunt ………ciorile !.

De asemenea, vazand ca multi semeni de ai nostri, ce se pretind a fi ”oameni cu initiativa“ pun umarul si lucreaza destul de vartos pentru decimarea ” aurului verde “ sau mai bine zis din ceea ce a mai ramas din el, inca acum cativa ani am plantat pe un teren de la Stramba vreo cativa braduti si alte conifere, carora voiam sa le adaug un stejar, iar in perspectiva si un tei. Tocmai cand eram preocupat sa-mi procur un puiet de stejar am constatat ca am la dispozitie in propria gradina nu unul, ci mai multi, iar autoarele binefacerii au fost si sunt tot acele pe nedrept acuzate: ciorile, ce au adus ghinda din padurea de la Dumbrava, motiv pentru care nu pot sa le fiu decat recunoscator pentru ca fara sa-si propuna in mod special, contribuie la extinderea arealului nucului si a altor specii deosebit de valoroase si folositoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here