Paul Anthony Taylor este directorul pentru relatii externe al Fundatiei Dr Rath din Germania. Aceasta incearca prin actiunile ei sa constientizeze populatia cu privire la pericolul adoptarii Codex Alimentarius (CA).
Afaceri contra boli. Aceasta este descrierea pe care Taylor o face recomandarilor date de Comisia Codex Alimentarius. Motivul lui este unul simplu: Organizatia Mondiala a Comertului (WTO) se foloseste de ghidurile si standardele Codex pentru a rezolva disputele internationale.
In 1995, cand s-a infiintat Organizatia Mondiala a Comertului, rolul recomandarilor (CA) s-a schimbat. Scopul principal al Comisiei Codex Alimentarius la infiintare, in 1963, il reprezentau protejarea sanatatii consumatorilor, adaptarea tuturor normelor si standardelor de siguranta alimentara, astfel incat hrana sa aiba aceeasi calitate peste tot in lume, asigurarea de practici comerciale corecte in comertul cu alimente. Normele erau si sunt si acum doar simple recomandari, cel putin teoretic. Numai ca, din teama de a nu pierde dispute economice, guvernele statelor membre CA si WHO se vad nevoite sa adopte toate aceste standarde. Avand in vedere ca WHO are 149 de state membre, se poate spune ca aproape toata planeta depinde de cele doua foruri mondiale.
CONTROL TOTAL
Comisia Codex Alimentarius nu s-a limitat la a face recomandari doar pentru hrana. Suplimentele alimentare cu vitamine si minerale, mentiunile de sanatate de pe alimente, hrana organica, alimentele modificate genetic, etichetarea, reclamele, aditivii alimentari si pesticidele au facut si ele subiectul recomandarilor CA. Paul Anthony Taylor atrage atentia ca, acoperind aproape tot ce inseamna hrana, Codexul are la baza interese economice mai ales in ceea ce priveste industria farmaceutica si cea a produselor chimice, pe care le pun deasupra sanatatii consumatorilor.
In iulie 2005 a fost lansat „Ghidul pentru Suplimente Alimentare”. Acesta a fost folosit de Uniunea Europeana pentru Directiva privind Suplimentele Alimentare, care limiteaza cantitatea de vitamine si minerale din aceste remedii si interzice folosirea pe etichetele acestora a cuvintelor „previne”, „trateaza”, „vindeca”, „alina”. Totusi, de-a lungul timpului au existat numeroase studii realizate de oameni de stiinta prestigiosi, care au aratat ca suplimentele naturale pot ajuta la prevenirea, tratarea, vindecarea si alinarea anumitor boli. Tinand cont de aceste masuri, Taylor conchide ca sanatatea consumatorilor este neimportanta pentru CA, primordiala fiind sporirea bugetelor firmelor producatoare de medicamente.
Politica de sprijinire a industriei de farmaceutice a inceput de mult. In 1979 a fost lansat „Ghidul privind mentiunile de pe etichetele alimentelor”, revizuit mai tarziu, in 1991. Acesta interzice ca pe produsele naturale sa se faca precizari cu privire la efectele benefice asupra sanatatii, asigurandu-se ca nu va sta scris nicaieri ca dintr-o alimentatie echilibrata un om sanatos isi poate lua toate vitaminele si mineralele necesare. Prin aceste „recomandari”, Codexul incurajeaza oamenii sa vada medicamentele ca singura modalitate de a preveni si vindeca orice boala.
BIO, DAR CU CHIMICALE
Comisia Codex Alimentarius a acordat in ultimii ani o atentie marita alimentelor organice. Prin Comitetul pentru Etichetarea Alimentelor incearca sa coboare standardele pentru hrana ecologica, permitand folosirea dioxidului de sulf. Aceasta este o substanta care poate provoca reactii alergice. De asemenea, producatorii pot utiliza nitrit si nitrat de sodiu (care au potential cancerigen si induc sindromul de hiperactivitate si deficienta de concentrare ADHD), si caragenan (asociat aparitiei ulcerului si cancerului de stomac). Mai mult, Comisia Codex Alimentarius a permis folosirea etilenei, prin „Ghidul privind Productia, Procesarea, Etichetarea si Vanzarea Alimentelor Produse in Agricultura Ecologica”. Etilena este folosita pentru a induce coacerea rapida a fructelor si legumelor pe timpul transportului. Masura a fost acceptata si de WTO, in contextul in care metoda este aprig contestata in cazul agriculturii conventionale.
Paul Anthony Taylor explica motivul pentru care s-a luat o astfel de decizie: „Este simplu. Alimentele organice sunt mai scumpe decat cele nonecologice, dar si mai cautate si de aceea reprezinta o amenintare pentru cei care produc prin agricultura conventionala. Coborand standardele, pot si acestia sa isi vanda produsele pentru care au folosit substante chimice, ca fiind bio, la preturi mari. Privind mai profund, alimentele eco sunt o amenintare si pentru industria farmaceutica, fiind mai bogate in nutrienti decat cele clasice. Mai mult, producatorii de hrana ecologica nu mai au nevoie de pesticide si alte substante, iar cei care le fabrica ar avea de suferit din punct de vedere financiar”. Taylor merge mai departe cu explicatia, spunand ca din moment ce semintele folosite in agricultura bio nu pot fi patentate, vor avea de suferit cei din industria biotehnologiilor, numindu-i pe cei de la Bayer si de la BASF.
Primul „Ghid privind alimentele modificate genetic” a fost lansat de Comisia Codex Alimentarius in 2003. De pe urma lui au avut de castigat SUA, Canada si Argentina in disputele pe care le-au avut la Organizatia Mondiala a Comertului cu UE, care nu permite importul de alimente modificate genetic (OMG).
In prezent are loc o revizuire a ghidului, sub presiunea celor trei mari tari producatoare de OMG. Acestea cer ca produsele care au in compozitie organisme modificate genetic sa nu fie etichetate ca atare. Dorinta lor este justificata, daca ne gandim ca tot mai multi oameni sunt impotriva consumului unor astfel de produse, iar prezenta unei astfel de mentiuni pe eticheta ar atrage dupa sine respingerea alimentului de consumatori si pierderi financiare uriase.
Nu numai producatorii au de castigat de pe urma liberalizarii comertului cu OMG. Producatorii de seminte, jucatori mari si pe piata produselor farmaceutice, ar fi incantati de profiturile care le-ar reveni de pe urma unei asemenea masuri. Paul Anthony Taylor afirma ca ghidurile Comisiei Codex Alimentarius sunt rodul unor interese financiare enorme, iar cei mai interesati ca suplimentele alimentare, practicile medicale naturale si alimentele organice sa dispara sunt producatorii din industria farmaceutica.
ETICHETARE, NU INFORMARE!
In 1965, in cadrul CA s-a infiintat Comitetul Codex pentru Etichetarea Alimentelor. Taylor spune ca citind ghidurile aparute dupa intalnirile comitetului te duci cu gandul doar la faptul ca vor sa impiedice consumatorii sa afle beneficiile suplimentelor alimentare si ale alimentelor naturale. Mai grav este faptul ca efectele pozitive au fost dovedite de ne-numarate studii realizate la centre de cercetare sau universitati serioase din intreaga lume sub conducerea unor oameni de stiinta a caror competenta nu poate fi contestata.
Comisia Codex Alimentarius a devenit interesata de industria publicitara in domeniul alimentelor inca din 1972, insa s-a implicat serios din 2006, de la intalnirea pe care Comitetul pentru Etichetarea Alimentelor a avut-o in Ottawa, Canada. Prin modul in care acestia au schitat definitia „reclamei” („orice reprezentare publica, alta decat eticheta, care are ca scop sau care influenteaza si schimba atitudinea, comportamentul si convingerile cu scopul de a promova in mod direct sau indirect vanzare de alimente”), Taylor spune ca se incearca distrugerea organizatiilor nonprofit care militeaza pentru o alimentatie naturala.
In cadrul Comisiei Codex Alimentarius exista un comitet specific care se ocupa cu stabilirea dozelor maxim admise pentru aditivii alimentari. In acest moment, lista cuprinde aproximativ 300 de aditivi naturali sau de sinteza. Taylor atrage atentia ca dozele stabilite de Codex se refera la aditivi consumati singuri, ceea ce nu se intampla niciodata. In fiecare zi consumam o multime de astfel de substante care interactioneaza intre ele, iar efectele pe termen lung sunt ignorate de reprezentantii comitetului.
„In mod deloc surprinzator, firmele care produc aditivi alimentari sunt aceleasi care doresc interzicerea suplimentelor alimentare si care forteaza intrarea pe piata a organismelor modificate genetic”, spune Taylor.
PESTICIDELE VAND MEDICAMENTE
Comitetul Codex pentru Pesticide s-a format in 1966 si are scopul de a stabili limitele maxime de pesticide din grupele de alimente. Ca si in cazul aditivilor alimentari, nu se ia in considerare faptul ca noi consumam mai multe pesticide in aceeasi zi, iar la stabilirea limitelor se presupune ca o persoana ingereaza o singura substanta. Cum pesticidele sunt produse de firme care scot pe piata si medicamente, este clar ca scopul lor este sa adune clienti pentru tratamentele adecvate bolilor asociate consumului de pesticide.
Codexul si comertul
Rezolutiile stabilite de Comisia Codex Alimentarius au fost adoptate la a XI-a intalnire a Conferintei pentru Hrana si Alimente FAO, in 1963. Ideea a pornit de la un Cod similar, Codex Alimentarius Austriacus, care a fost utilizat pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar intre anii 1987 si 1911. Austria a fost cea care a implementat in perioada 1954-1958 un Codex Alimentarius Europaeus. In 1961 s-a luat decizia ca FAO si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) sa fie calauzitoarele Codex Alimentarius Europaeus. Ca si Codexul, si WTO are o istorie veche. Din 1947 functioneaza Acordul General privind Tarifele si Comertul, care in 1995 a devenit WTO.
La scurt timp, CA si WTO au semnat un acord prin care Codex este arbitru in disputele internationale cu alimente. Codexul nu obliga pe nimeni sa respecte recomandarile pe care le face, insa WTO da. Baza legala o constituie „Acordul privind Aplicarea Masurilor Sanitare si Fitosanitare” si „Acordurile Privind Barierele Tehnice ale Comertului”.
„Alimentele organice sunt mai scumpe decat cele non-ecologice, dar si mai cautate si de aceea reprezinta o amenintare pentru cei care produc prin agricultura conventionala. Coborand standardele, pot si acestia sa isi vanda produsele pentru care au folosit substante chimice, ca fiind bio, la preturi mari. Privind mai profund, alimentele eco sunt o amenintare si pentru industria farmaceutica, fiind mai bogate in nutrienti. Mai mult, producatorii de hrana ecologica nu mai au nevoie de pesticide, iar cei care le fabrica ar avea de suferit din punct de vedere financiar” dr Paul Anthony Taylor.
Sursa: Jurnalul National
