Amatori sau nu, pasionati sau doar nevoiti, ne petrecem parti de viata dand sfaturi, etaland opinii, criticand, elogiind; facand „campanie” noua, cuiva sau pentru ceva.
In Romania se desfasoara in prezent numeroase campanii, majoritatea avand o minima tangenta cu ecologia. Sa zicem ca este o perioada de tranzitie cu sensul spre imbunatatirea calitativa a stilului de viata. Ni se repeta ce ar trebui sa mancam, cate ore ar trebui sa dormim, cum sa ne protejam casa, spatiul terestru de care depindem, pentru ca prin toate acestea ne protejam pe noi. Insa oamenii vad lucrurile distorsionat, vad aceasta nevoie de educare ca o solutie de supravietuire lipsita de riscuri, si nu ca o forma de respect fata de natura si oameni.
Ducem o lupta cu arme gresite, desi cunoastem foate bine obiectivul, si de aceea nu putem castiga aceasta batalie decat pe jumatate. La ce bun reusim sa convingem un individ sa puna ambalajul in cos si sa nu-l arunce asa cum este obisnuit, daca motivatia sa reala nu are nici o legatura cu respectul, daca face ceea ce trebuie doar pentru ca este sacait de insistentele „unora”. In conditiile acestea, cu prima ocazie in care se simte ferit de priviri intruse va face ce-i este mai comod, va arunca gunoiul din mers, de parca cei doi-trei metri pana la primul cos i-ar epuiza energia, sau mai urat: vor arunca gunoiul din mers pentru ca i se pare josnic sa-l tina in mana pana la primul cos, asta o face maturatorul sau gunoierul, iar el nu este nici pe departe… asa ceva! Dar acesta nu este nici pe departe un exemplu grav, grava este inumanizarea, faptul ca distrugem natura noastra si a copiilor nostri, si ii distrugem si pe ei in acelasi timp.
Cum sa ceri unui om sa respecte copacii, florile , muntii, apa marii etc. cand el nu respecta cea mai de suflet natura a sa: copilul. Aparent este un subiect paralel, practic? Sa le vorbim oamenilor despre copii lor ca despre niste flori, si poate atunci vor intelege”mesajul”. Atata timp cat oamenii isi lasa copii sa flamanzesca, sa sufere de frig, ii lovesc pana la sangerare sau pana la moarte, cu atata mai putin vor proteja „natura verde”. Daca un parinte este capabil sa plateasca bautura cu alocatia copilului, atunci el va taia fara nici o jena paduri intregi pentru a obtine banii necesari, pentru supravietuire.
Toate aceste campanii de ecologizare vizeaza locuitorii mediului urban, in timp ce bunicii nostrii rastoarna carutele cu gunoi la marginea padurii de unde nu vine nimeni nicodata sa-l ia, isi spala animalele in rauri, apa aceea trece prin orase, copii merg sa se balaceasca, pestii mor, s.a..
Ideea este aceea ca nu trebuie sa iesim in fata si sa aratam ce trebuie facut, ci sa iesim in fata si sa fim exemple. Romanii trebuiesc invatati sa munceasca, sa-si poata satisface nevoile minime de supravietuire, apoi trebuiesc educati…
