Criza declansata de Berlusconi loveste relansarea industriei nucleare a Italiei

25 Noi 2010 Comenteaza pe Forum Trimite prin Email

Criza declansata de Berlusconi loveste relansarea industriei nucleare a Italiei

In contextul in care Italia este singurul membru al G-8 care nu detine energie nucleara, restabilirea industriei tarii dupa un moratoriu de 23 de ani a reprezentat o platforma politica majora in campania electorala a lui Berlusconi din scrutinul din 2008.

Dar paralizia din cadrul guvernului, cauzata de scandalurile de coruptie si rupturile interne, a dat inapoi calendarul stabilit, noteaza Financial Times in editia de luni.
Un pas-cheie pentru a demara procesul a fost nominalizarea directorului unei noi Agentii pentru Siguranta Nucleara.
Alegerea facuta insa de cabinet, luna aceasta, a lui Umberto Veronesi, a declansat critici ample din cauza varstei acestuia – va avea 85 de ani la sfarsitul acestei luni – precum si pentru faptul ca este chirurg oncolog si nu expert nuclear.

Alti doi oficiali numiti in consiliul de conducere nu au nici ei o expertiza nucleara. Oncologul octogenar ales in mod controversat de Berlusconi sa conduca relansarea industriei nucleare a declarat ca nu a dorit cu adevarat postul si ca numirea sa ar putea fi blocata de posibilul colaps al guvernului de centru-dreapta al premierului, aceasta in contextul in care ambele camere sunt focalizate pe abordarea unor probleme mai importante inainte de voturile privind motiunea de cenzura in guvernul Berlusconi, ce urmeaza sa aiba loc pe 14 decembrie.

Berlusconi are o majoritate subtire in Senat dar risca sa piarda majoritatea in camera inferioara. In pofida lipsei sale de expertiza nucleara, Veronesi are doi factori puternici in favoarea sa atunci cand vine vorba sa convinga un public italian sceptic sa accepte revenirea energiei nucleare, dupa ce s-a votat in 1987 pentru dezafectarea celor patru reactoare ale tarii, in urma catastrofei de la Cernobal, in Ucraina.

In primul rand, Veronesi este unul dintre cei mai respectati oameni de stiinta din Italia pentru munca sa de pionierat in tratarea cancerului de san, precum si pentru campaniile sale pentru a proteja oamenii de riscul cancerului in industrie – azbestul si produsele chimice. In calitate de fost ministru al sanatatii si actual senator din partea formatiunii de opozitie Partidul Democrat, el nu risca sa fie etichetat drept “marioneta” a guvernului.

“M-au ales pentru credibilitatea mea ca om de stiinta si ca persoana din opozitie”, a spus Veronesi, subliniind totodata ca a fost odata un adversar puternic al energiei nucleare. Daca va fi confirmat de parlament, prima sarcina a lui va fi de a infiinta agentia, avand un buget limitat si un personal de aproximativ 100 de angajati proveniti din randul unui numar limitat de oameni de stiinta din domeniul nuclear.

Odata constituita, Agentia pentru Siguranta Nucleara va decide de cate reactoare are nevoie Italia, daca sa aleaga tipurile concurente oferite de EDF din Franta si Westinghouse din SUA si probabil cea mai controversata problema dintre toate, unde sa le amplaseze.
Guvernul a lipsit administratiile regionale de puterea lor de veto asupra alegerii locatiei, dar Veronesi a recunoscut ca realitatile politice cer ca el sa-i aiba pe guvernatorii locali de partea sa.

Potrivit observatorilor, aceasta inseamna ca Lazio, regiunea centrala din jurul Romei, este un prim candidat, avand in vedere ca gazduieste deja doua centrale nucleare dezafectate iar administratia ei este condusa de membri ai partidului lui Berlusconi, Poporul Libertatii (PdL).
Calendarul actual prevede construirea reactoarelor incepand din 2013. Enel, compania de utilitati controlata de stat, care a infiintat o societate mixta nucleara cu EDF, este de parere ca noile reactoare ar putea fi operationale pana in 2020, dar Veronesi spera ca constructia lor sa fie mai rapida.

Italia trebuie sa decida si cu privire la o solutie pentru deseurile nucleare, o problema care nu a fost niciodata solutionata de la dezafectarea reactoarelor. Veronesi crede ca raspunsul s-ar putea afla in afara tarii, in contextul in care agentiile nucleare europene incearca sa identifice maximum trei locatii de uz comun.