Adancirea crizei economice a teleportat si obiceiurile de consum in anii „90. In pietele din tara au reaparut copii ale celebrelor dozatoare de suc TEC. Pretul unor astfel de sucuri par si ele desprinse din inceputul „tranzitiei”. Un litru de suc de portocale costa 1 leu, in timp ce sucul de fructe de padure se gaseste la 1,5 lei litrul.
Departe de stirile televizate despre negocierile cu FMI si revolte de strada in intreaga lume, criza economica este in plina desfasurare si in Romania, in locuri mult mai lumesti, direct printre oameni.
De cateva luni incoace, cam de cand cifrele au iesit de pe hartie si au inceput sa-si expuna coltii si in strada, in cateva dintre pietele agro-alimentare din Bucuresti au reaparut dozatoarele de suc.
Acelasi tip care prilejuia, la inceputul anilor ’90, constructia unor propozitii simple precum: Hai sa bem un TEC sau Ia si tu sticla asta si cumpara niste TEC de struguri”. La aproape 20 de ani de la acele momente, noua criza economica teleporteaza Romania in primii ani de dupa Revolutie, in arome chimice de portocale si fructe de padure.
Aparitia unui dozator
Mirela Dumitru este fericita posesoare a unui astfel de aparat de produs suc, ce si-a facut loc, de curand, in Piata Minis, din sectorul 3 al Capitalei. Epopeea achizitionarii masinariei nu are insa nicio legatura cu modelul clasic capitalist, „te-ai dus cu banii si ai cumparat produsul”, ci pare mai degraba desprinsa dintr-o adevarata aventura a omului prin epoca in care i-a fost dat sa salasluiasca. Asadar, sosirea noului dozator in Piata Minis poate fi impartita intr-o serie de trei etape distincte si partial palpitante.
Identificarea obiectivului. Dozatorul a fost descoperit de catre fata doamnei Dumitru, la finalul unei cercetari de piata, realizata pe internet, in decursul catorva saptamani.
Traseul invers ar suna cam asa: situri de vanzari ale unor produse noi, situri de vanzari ale unor produse semi-uzate, situri de ocazii, situri de mica publicitate, depozite din Romania, depozite din Europa. La final, poza masinariei a umplut ecranul calculatorului, deasupra unei adrese din Germania.
Achizitionarea produsului. Drumul spre Germania a fost creatia si realizarea sotului doamnei Dumitru, Paul. Alaturi de un vecin de bloc, dotat cu o masina break, Paul Dumitru s-a imbarcat in calatoria spre Germania, intinsa pe parcursul a trei zile. La final, pe langa aparatul de produs suc, in portbagajul autoturismului si-au mai facut loc haine, articole de incaltaminte si unelte de gradinarit.
Plasarea pe piata. Dozatorul de suc a fost instalat in centrul Pietei Minis, chiar la intrarea micului magazin alimentar pe care sotii Dumitru il au aici de patru ani. De instalarea propriu-zisa s-a ocupat sotul, insa dupa marturiile doamnei Dumitru, „n-a fost ceva complicat”. Esentele din care sunt produse sucurile sunt achizitionate de la supermarketuri, in regim angro. Iar retetele de preparare se aflau pe instructiunile din cutia in care a fost adus aparatul.
„Sper doar sa nu se strice”
Aparitia dozatorului de suc a fost privita initial cu o oaresce doza de circumspectie de catre clientii fideli ai Pietei Minis. Nu prea s-au inghesuit sa cumpere, preferand sa contemple aparatul, incercand sa-si dea seama unde si cand au mai vazut asa ceva.
Dupa o saptamana insa, lucrurile au intrat in normal, iar astazi femeia se lauda ca sunt putini clientii ce-i calca pragul magazinului si pleaca fara vreun bidon de plastic vechi plin cu unul dintre cele doua sortimente existente: de portocale (1 leu litrul) sau de fructe de padure (1,5 lei litrul).
„Cumpara omul, ce sa faca cu toate scumpirile astea? Au inceput sa ia si sifon, de aici de langa. De cand au inceput astia sa taie la bani, lumea cumpara. Mai tii o sticla de suc, ceva dulce, cand mai vine cineva pe la tine sa ai cu ce sa-l servesti, nu? Pentru noi a fost bine, am cumparat aparatul cu 12 milioane, in banii nostri, si ne facem treaba cu el. Sper doar sa nu se strice, ca nu stiu unde-l putem repara”, spune Mirela Dumitru.
Greu de comparat
Unul dintre clientii fideli ai magazinului familiei Dumitru este Petre Suciu. De fiecare data cand vine la piata, primul loc in care intra este mica incapere de unde-si cumpara oua si paine.
De curand, domnul Suciu a devenit un consumator fidel si al produselor dozatorului proaspat instalat. „Sotia mi-a zis sa cumpar. Nu luam tot timpul, umplu doua bidoane de doi litri o data pe saptamana si ne ajung. Ei ii place asta de fructe de padure. Mie imi plac amandoua. Ce sa faci, ca de sucurile astealalte, ce, te mai poti atinge?”, povesteste Petre Suciu.
Pentru dansul nu exista criteriu de comparatie intre sucul produs la dozator astazi si cel de la inceputul anilor ’90. „A, nici nu se compara. Pai, ala de atunci era bun, dom’ne. Bun de tot! Cumpara toata lumea, si batrani si tineretul. Era rece si cu bule, iti venea sa bei cate o sticla intreaga dintr-odata. Si asta e bun, dar ca ala nu e”, considera domnul Suciu.
TEC-ul invadeaza Romania
Dozatoarele de sucuri nu au revenit numai in pietele din Capitala. Si la Galati, spre exemplu, gustul celebrelor sucuri TEC, pline de E-uri, total nesanatoase, revine in prim-plan. In piata din Tiglina exista cel putin doua firme care vand sucuri la dozator, sifon si braga.
Dorina, o femeie care tocmai isi terminase programul si inchidea magazinul, pune situatia financiara a Romaniei pe seama succesului nebanuit al afacerii ei cu suc si sifon. „De cand a inceput criza, vindem cu 20-30% mai mult decat inainte. Oamenii prefera sifonul si sucurile de la dozator din simplul motiv ca sunt mai ieftine”, a dezvaluit aceasta. Liviu Ghinea
„Cumpara omul, ce sa faca cu toate scumpirile astea? Mai tii o sticla de suc, ceva dulce, cand mai vine cineva pe la tine sa ai cu ce sa-l servesti, nu?” – Mirela Dumitru, patroana de magazin
„Sucurile de la dozatoare contin aditivi, conservanti sau faimoasele E-uri. Mult mai bune si ieftine sunt apa minerala si ceaiurile.” – Nicolae Hancu, presedintele Federatiei Romane de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice
Un cantec mare cat o epoca
Sucurile de la dozatoarele TEC au fost o marca inconfundabila a perioadei tulburi de dupa Revolutie, celebrii „ani de tranzitie”. Pe atunci, TEC era sinonim pentru „suc”. Primele sortimente lansate au fost cele de struguri si de portocale, insa, in curand, explozia de gusturi a cuprins, treptat, strugurii, fructele de padure sau bananele. Perioada de glorie a TEC-ului a fost insa cea a „cocktailurilor”: amestecuri realizate din toate sortimentele de suc disponibile.
Si astazi, la aproape 20 de ani de la acele momente, exista persoane nostalgice dupa gustul sucului din copilarie. „Smecheria era sa ceri unul cu -de toate-, sau, mai simplu, -cocktail-. Rafinatii veneau cu teorii gen -capsunica cu struguri- e mai buna decat -cola cu banane-„, povesteste „Mande” pe un forum. „A fost o nebunie cand au bagat strugurii… Tin mint ca ma chinuiam sa dau gata o sticla si nu puteam ca era mega acidulata si bunaaaaaa…”, adauga un alt forumist, Bica.
Perioada de criza economica profunda in care se afla Romania la acel moment a construit imaginea unei tari in care TEC-ul si blugii erau valori supreme. Nu e de mirare astfel ca hitul muzical cel mai ascultat in epoca, privit astazi cel mult ca o ciudatenie, era chiar o melodie intitulata „Dozatorul”, interpretata de DJ Boros.
„Ca e zi sau ca e noapte / Doar aici mereu sunt fapte / La un dozator de suc / Unde chiar si eu ma duc / Unii se bat, altii se impaca / Dar nu te baga, ca o sa le treaca / Veniti si voi, veniti si voi / Si veti vedea exact ca noi / Toate acestea nu sunt prostii / La un dozator de suc le poti privi”. Iar refrenul tragea concluzia unei intregi epoci: „Hei, hei, daca vrei / Un pahar de suc sa bei / Vino acum in lumea lui / Lumea dozatorului / Nu uita, nu uita / Ca aici e viata ta / Ca e bine sau e rau / Asta-i dozatorul tau”.
Sursa: Adevarul
