Criza resurselor va falimenta fondurile de pensii

Criza resurselor va falimenta fondurile de pensii
Criza resurselor va falimenta fondurile de pensii
Criza resurselor va falimenta fondurile de pensii

Pe langa petrol si gaze, in urmatorii 50 de ani se vor termina si zacamintele de indium, argint, zinc, cupru si uraniu
Statul si asiguratorii au impresia ca resursele minerale sunt vesnice, insa penuria va fi resimtita din ce in ce mai mult in urmatorii ani si va duce la falimentarea fondurilor de pensii, care se vor trezi peste noapte ingropate in datorii, arata un studiu recent al Institutului Britanic de Asigurari.
Acesta a realizat o serie de simulari si modele pe baza mai multor scenarii, iar rezultatele nu sunt deloc incurajatoare. In primul rand, resursele minerale vor deveni din ce in ce mai greu de gasit – unele la scara locala (apa), altele la scara globala (petrolul), extractia acestora va fi din ce in ce mai scumpa, cererea tot mai mare, in vreme ce costurile de mediu vor creste si ele din cauza schimbarilor climatice. “Viitorul va fi foarte diferit de trecut. Daca noi aveam de infruntat constrangeri in privinta unei singure resurse, precum titeiul, piata ar fi capabila sa raspunda prin mecanisme potrivite de pret, iar companiile vor inova pentru a crea un inlocuitor potrivit. Totusi, economia globala si sectorul financiar au de infruntat un risc sistemic – unul in care multe resurse devin (concomitent – n.r.) mai scumpe, iar presiunile de mediu creeaza costuri aditionale”, se arata in raport. Economia va resimti tot mai multe socuri.

Saracie la nivel global
Penuria de resurse va reduce cresterea economica la nivel mondial; cu cat ratele de crestere sunt mai mici, o tara va aloca o proportie tot mai mare din fonduri catre serviciul datoriei publice si pentru cheltuielile sociale. Ceea ce inseamna cheltuieli mai mici cu sanatatea si mai putine locuri de munca, astfel ca se ajunge la inegalitate sociala. Avand de infruntat limitele resurselor, schimbarile climatice si tot mai multe probleme de securitate internationala, statele vor dedica tot mai multe resurse pentru asigurarea aprovizionarii si aparare, ceea ce inseamna din nou tot mai putini bani pentru sanatate. Istoric se poate constata ca atat criza petroliera din anii ’70, cat si “deceniul pierdut” al Japoniei, al doilea razboi mondial si perioada preindustrializare a Marii Britanii duc la cresteri economice slabe in lipsa accesului la resurse, in special energie. De asemenea, tot istoric, s-a putut constata ca perioadele cu cresteri economice slabe sunt si cele fara cresteri salariale si inflatie mare din cauza preturilor la marfuri.

Scumpirile sunt doar partea usoara
In cel mai bun caz, constrangerile se vor manifesta sub forma scumpirilor energiei, mancarii si a materiilor prime, insa in cel mai rau caz vor declansa un declin pe termen lung al economiei globale si tensiuni sociale. Scenariile tot mai extreme se vor rasfrange in reducerea fondurilor de pensii la niveluri extrem de scazute.
In fapt, potrivit raportului, o schema sanatoasa de pensii poate ajunge falita peste doar 35 de ani, din simplul fapt ca asiguratorii nu mai au la dispozitie active care sa genereze destui bani pentru viitorii pensionari din contributiile actuale ale acestora.

Reglementarea resurselor
Concluziile sunt trei: cu cat se iau in calcul scenarii tot mai extreme, cu atat se ajunge la dezastru financiar, activele fondurilor de pensii sunt rase, iar pensiile sunt reduse la niveluri neglijabile. De fapt, inclusiv atunci cand se iau in calcul scenarii pozitive, in multe cazuri se ajunge la un impact consistent asupra pensiilor. De asemenea, chiar daca nu se va ajunge la stadii severe, va exista oricum un impact financiar sever, care va putea fi atenuat doar daca guvernele, agentiile de reglementare si lumea financiara vor interveni. In fine, asiguratorii opereaza acum ca si cum ar exista o probabilitate zero asupra acestor riscuri, model care trebuie corectat. Studiul ia in calcul doar disponibilitatea resurselor, fara a include eventuale probleme de genul crizei financiare.
Cel mai bun scenariu posibil este cel in care atat guvernele, cat si piata financiara “trag la aceeasi caruta”, in vreme ce pe locul al doilea se afla cel in care pietele financiare sunt avide de castiguri, dar autoritatile incep sa reglementeze mai strict problema. In acest moment, statele lumii inca nu reglementeaza disponibilitatea resurselor, dar unele deja au trecut la acest lucru: China a inceput sa limiteze sau sa interzica exporturilor unor metale si minerale rare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *