Institutul International de Cercetare a Orezului (IRRI) atrage atentia, intr-un articol postat pe propriul site, ca interesul recent din Filipine pentru acapararea a cat mai mult pamant sau pentru achizitionarea internationala de pamant, se produce ca urmare a amenintarii pe care o aduce insuficienta stocurilor de orez.
Dr. Robert Zeigler, directorul general al IRRI atrage atentia ca, „pentru a face fata cererii si pentru a pastra pretul tonei de orez in jurul a 300$, ceea ce permite fermierilor saraci sa faca inca un oarecare profit si sa mentina orezul disponibil consumatorului sarac, va trebui sa producem cu 8-10 milioane de tone mai mult in urmatorii 20 de ani fata de cat am produs anul trecut”.
Multe tari nu au capacitatea de a cultiva suficient orez pe suprafata proprie, pentru a face fata cererii prezente sau viitoare. De aceea, guvernele si sectorul privat al acestor tari, importa orez si uneori cauta cai de a investi in productia de orez sau in zone din alte tari in care se cultiva orezul .
Acelasi Dr. Zeigler arata ca IRRI este preocupat sa-i ajute pe fermieri sa-si creasca productivitatea pe solurile deja irigate, intr-o maniera durabila, iar investitiile in productia de orez, fie ele internationale sau nu, sa aduca beneficii fermierilor si consumatorilor saraci.
Extinderea pamanturilor dedicate culturilor la zonele inca necultivate este considerata o optiune care va trebui facuta cu multa grija deoarece se are in vedere mentinerea si consolidarea sanatatii mediului inconjurator.
IRRI sustine codul de practici pentru achizitionarea pamantului pentru producerea de hrana, recomandat de International Food Policy Research Institute (IFPRI), care cere: transparenta in negocieri, respectarea drepturilor asupra pamantului, incluzand dreptul cutumiar si drepturile obisnuite, impartirea beneficiilor, grija fata de mediu, aderarea la politicile nationale privind comertul.
Sursa: beta.irri.org
