Geografii Razvan Sacrieru si Florin Roman ii dedica un articol omagial savantului Simion Mehedinti cu ocazia implinirii a 50 de ani de la trecerea acestuia in nefiinta (14 decembrie 1962)
Aspectul pe care l-am apreciat cel mai mult la Simion Mehedinti este modul in care si-a sustinut cu hotarare punctul de vedere in diverse probleme de natura geografica si nu numai. Sunt multe exemple de atitudini demne, clare, coerente, foarte bine argumentate in activitatea stiintifica, de peste 50 de ani. A lua atitudine inseamna si a apara o cauza, a-ti manifesta spiritul civic in deplina concordanta cu crezul moral-profesional. Ne vom opri doar la cateva dintre acestea, posibil nu cele mai importante. Primul articol geografic a lui Simion Mehedinti a aparut in anul 1893, in “Buletinul Societatii Regale Romane de Geografie” (BSRRG). Este, in fapt, scrisoarea unui tanar, in varsta de 24 de ani, student in anul I la geografie, in Paris, adresata secretarului societatii, George Lahovari, privind la Insula Serpilor. Era unul dintre subiectele de discutie aflate in acel an pe agenda Societatatii Romane Regale de Geografie (SRRG). Simion Mehedinti anexeaza traducerea personala a unui document antic referitor la “Insula lui Achile”, util in dezbaterile din sedintele societatii. Tanarul geograf doreste sa releve “insemnatatea ei pentru istoria geografiei si pentru arheologie”, avand speranta ca vreunul dintre membrii societatii va face cercetari acolo. Primele cercetari in Insula Serpilor sunt realizate de Gheorghe Murgoci, la inceputul secolului XX, iar rezultatele acestora au fost publicate in anul 1912, in BSRRG, in primul numar in care Simion Mehedinti s-a ocupat de organizarea redactionala a partii stiintifice al acestei publicatii.
Vorbea la Radio si in Parlament despre moartea codrului romanesc
Parcurgand astazi conferintele radio ale lui Simion Mehedinti, avem ocazia sa intelegem cel mai bine spiritul civic al marelui geograf. Considera radioul ca fiind o “mare si binecuvantata inlesnire de a invata, si pentru tanar, si pentru batran, pentru carturar si pentru necarturar!”
Abordeaza teme diverse: geografice, istorice, literare, filosofice; si este foarte convingator datorita folosirii exemplului personal. In foarte multe randuri, in aceste conferinte, in sedintele SRRG sau in Parlament, cu mare durere in suflet ridica problematica mortii codrului romanesc. Concluzia sa din anul 1936 este, din pacate, valabila si astazi: “E drept ca l-au ucis, in mare parte, strainii, dar vina nu este a lor, ci a miseliei si a tradarii noastre, adica a celor ce s-au facut coada de topor in slujba strainilor”. In toamna anului 1938, atunci cand, printr-o lege a invatamantului superior, geografia era trecuta de la Facultatea de Litere la cea de Stiinte, Simion Mehedinti a demisionat de la catedra de antropogeografie si etnografie a Universitatii din Bucuresti, in semn de protest fata de aceasta masura, pe care a considerat-o ca fiind nedreapta. Era rezultatul firesc al atitudinii unui om care tinea la propriile principii referitoare la o stiinta pe care o slujise peste patru decenii. Apreciem cu atat mai mult gestul de pe pozitia celor care considera ca acea decizie a puterii legislative de atunci nu a fost una gresita.
Despre ce ar scrie astazi Simion Mehedinti?
In lucrarea “Crestinismul romanesc” surprindem profunde puncte de vedere ale etnografului si istoricului Simion Mehedinti asupra trasaturii definitorii a poporului nostru – ortodoxia. “Spre cinstea neamului din Carpati”, aduce in discutie realitati traite zi de zi, timp de doua mii de ani. Referitor la “caderile noastre”, considera ca “unul din leacurile cele mai sigure este intoarcerea la crestinismul nostru romanesc, dandu-i cat mai repede puterile lui de altadata”. In final, in loc de concluzii, ne punem intrebarea despre ce subiecte ar scrie astazi Simion Mehedinti. Cu siguranta, ar avea un punct de vedere asupra unor probleme precum „Rosia Montana” sau exploatarea gazelor de sist. Din pacate, urmasii sai, cei de azi, nu au mostenit mai nimic din intransigenta magistrului; poate si pentru faptul ca s-au format in perioada postbelica in care „a lua atitudine” insemna, de fapt, a condamna toate elementele si manifestarile potrivnice regimului comunist.
In anul 1950, in varsta de 82 de ani, dupa o operatie de cancer sigmoidian, in spital fiind, Simion Mehedinti a fost vizitat intamplator de prof. C.I. Parhon. Acesta, afland ca marele geograf nu avea pensie, i-a spus ca va interveni pentru a o obtine. Refuzul lui Simion Mehedinti a fost foarte categoric: „Nu primesc decat daca se va da tuturor colegilor mei!” Era raspunsul dat acelui potentat care, chiar in acele zile semna, printre altele, decretul pentru schimbarea numelui orasului Brasov in acela de… Orasul Stalin (22 august 1950). (Razvan SĂCRIERU, Florin ROMAN)
