Sunt de ajuns cateva experiente neplacute pentru a deduce de unde provine aceasta lipsa de respect a
oamenilor fata de mediul inconjurator: oamenii tind sa „razbune” nemultumirile fata de sistemul public prin asocierea acestuia cu proprietatea publica.
Este lesne de vazut modul in care decurge in Romania relatia stat- cetatean pentru fiecare din noi, intrucat toti am trecut printr-o experienta neplacuta care sa implice mai mult sau mai putin statul. Cert este ca pe masura ce neajunsurile si numultumirile romanilor cresc, mediul inconjurator resimte aceste schimbari. Nedetinand mijloace prin care sa se faca „auziti”, romanii devin pe zi ce trece tot mai dezinteresati fata de mediul inconjurator. Ei considera ca prin participarea financiara la sistemul public (taxe si impozite care cresc de pe-o zi pe alta) si-au indeplinit toate responsabilitatile de care un cetatean este nevoit ,moral, sa dea dovada.
Romanii au uitat insa ca responsabilitatea unui cetatean presupune mult mai mult decat aceasta participare financiara, presupune RESPECT; respect fata de ei insisi, fata de ceilalti, si nu in ultimul rand fata de mediul inconjurator. Primul pas care trebuie facut pentru a putea vorbi din nou despre o ecologie urbana consta in intelegerea modului in care deciziile fiecaruia se resimt, mai mult sau mai putin, in mediul inconjurator, deci, in redirectionarea acestui dezinteres fata de mediu catre adevaratele surse ale nemultumirii lor. Pentru aceasta, este nevoie ca oamenii sa se reeduce sau sa accepte sa fie reeducati, intelegand ca, facand astfel, nu vor avea decat de castigat. Un rol major in aceasta reeducare nu il are numai dorinta in acest sens a individului, ci si statul, care trebuie sa stimuleze moralul oamenilor.
