Cum ne vindem pe nimic caii salbatici din Delta

Delta este populata de 10.000 de cai salbatici de care nu se mai preocupa nimeni. Sau se preocupa doar cei care vad in cai carne buna de salam. cai salbatici

Odata aveau grija de ei localnicii. Astazi, numarul locuitorilor din zona este in scadere drastica, prin satele bantuite de saracie ramanand doar cei in varsta, in vreme ce tinerii au migrat la oras. Numai in padurea Letea, rezervatie naturala sub protectia UNESCO, traiesc 3.000 de cai salbatici, care distrug vegetatia deosebita din zona.

Multi denunta „dezastrul ecologic” pe care acesti cai il produc in padurea Letea, unde pamantul este nisipos, cresc stejari fabulosi de sute de ani si tot felul de plante cum nu mai intalnesti in Romania, spune presedinta fundatiei Arca lui Noe, Mihaela Eremia, care de ani buni incearca sa salveze caii de acolo.

„Este adevarat ca acesti cai mananca lastarisul si coaja copacilor”, spune aceasta, care a venit cu un proiect prin care sa salveze atat caii, cat si padurea. Astfel, ea propunea ca o parte din cai sa fie mutati intr-o padure alaturata, o zona familiara animalelor, care o traverseaza cand merg sa bea apa din Dunare. Solutia ar fi fost sa fie surprinsi intr-un astfel de moment si ingraditi in aceasta padure. Apoi, ea planifica sa trimita cai prin fostele cetati medievale din Transilvania, pentru a ajuta la revigorarea zonelor si a turismului local, unde se planifica festivaluri care cuprind turniruri, intreceri cu cai s.a. O alta parte ar fi mers catre zonele afectate de inundatii, unde oamenii si-au pierdut animalele. Un proiect care i-a placut ministrului Gheorghe Flutur cand se afla la carma Ministerului Agriculturii, dar care, de atunci, a ramas in asteptare.

„Toti cei pe care i-am contactat in cetatile medievale au fost incantati de idee, dar odata cu schimbarea ministrului nu s-a mai putut face nimic”, povesteste Mihaela Eremia, care lupta nu numai pentru a salva caii, dar si pentru cauza cainilor fara stapan, avand un adapost langa Bucuresti.

„Vreti sa rezolvam cu caii? Ma ajutati cu vacile”

Niciun pas al proiectului nu a fost usor. Primul obstacol: primarul comunei de care tine padurea Letea. Cerandu-i sprijinul, activista s-a lovit de o cerere. „Va ajut cu caii, daca ma ajutati cu vacile”, i-a propus primarul. A urmat o perioada in care Mihaela Eremia s-a transformat in detectiv, demascandu-l pe veterinarul local, care, fara sa faca analize vacilor localnicilor, le declara bolnave de leucoza bovina si le confisca. „Pentru oamenii de acolo, vacile reprezinta o sursa de hrana. Zona este izolata, cu greu se poate ajunge acolo, iar produsele alimentare care se mai gasesc se vand la pret dublu fata de Bucuresti, tocmai pentru ca este foarte scump sa le transporti”, spune aceasta.

Astfel, taranii din comuna C.A. Rosetti erau pacaliti de doua ori: o data pentru ca li se confiscau vaci sanatoase, despre care s-a aflat ca erau duse la un abator din Frecatei, al carui patron era ruda cu cineva din conducerea Directiei Sanitar Veterinare din judet. De aici carnea era exportata. A doua oara pentru ca taranilor care ramaneau fara un animal ar fi trebuit, conform legii, sa li se dea despagubiri. Dar banii ramaneau „blocati” la autoritatile locale.

Pe site-ul Ministerului Agriculturii leucoza bovina nu figura ca boala inregistrata la animalele din judet, iar daca vacile chiar ar fi fost bolnave, era ilegal sa se exporte carnea, explica fondatoarea organizatiei Arca lui Noe.

Caii, vanduti pentru carne la export

Dupa hopul cu vacile localnicilor, primarul a fost de acord ca o parte din cai sa fie mutati in padurea invecinata rezervatiei Letea. Activista dorea insa ca restul sa fie prinsi, semidresati si vaccinati, apoi trimisi in zone unde era nevoie de ei. In acest punct, in proiect s-au mai implicat si Directia Silvica din Tulcea, Asociatia „Salvati Dunarea si Delta” si fundatia Printului Charles, Eminescu Trust.

Toate aceste forte reusisera sa obtina sprijinul Armatei, care promitea sa ajute la transportul cailor spre zonele cu sinistrati. Aici oamenii ar fi semnat un contract cu statul prin care puteau folosi caii, dar nu deveneau proprietarii animalelor. O masura necesara pentru a evita abuzurile. Apoi, primariile locale din zona Hunedoara, Tara Barsei asteptau animalele. Pana si Patriarhia dorea cateva exemplare.

Totul s-a blocat, insa, cand din partea autoritatilor sanitar veterinare a venit o adresa prin care se spunea ca 80% dintre cai sufera de anemie infectioasa, o boala grava. Se cerea eutanasierea lor, cat mai repede.

Taranii din zona sustineau ca de fapt nimeni nu mai luase sange de la aceste animale de mai bine de 15 de ani. Cei care au avut curajul sa iasa in fata si sa sustina asta au patit-o: li s-a dat foc la case, povesteste Mihaela Eremia, care a petrecut mult timp in zona. Apoi, un medic veterinar din Hunedoara a facut cateva analize si niciun cal nu era bolnav de anemie infectioasa.

In media au aparut anchete care dezvaluiau ca de fapt se dorea omorarea cailor pentru a exporta carnea in strainatate. Mafia era asa de extinsa, ca existau grupuri de italieni, potrivit localnicilor, care le spargeau genunchii cailor si le scoteau ochii. „Sanatos, un cal salbatic are o valoare de piata foarte mare. Schilodit, il poti scoate din tara gratis”, spune activista. In Italia se face mortadela cu carne de cal, explica ea.

Dupa mai multe schimbari in randul autoritatilor locale sanitar veterinare, lucrurile s-au mai linistit in zona. Caii sunt insa in continuare in padurea Letea, iar localnicii au ramas marcati de lucrurile pe care le-au vazut.

S-a mai dezvoltat si o mafie locala. Unii localnici au facut rost de cipuri si cum reusesc sa prinda un cal, ii pun cipul, sustin ca este proprietatea lor si il vand la export. Mai nou au aparut doua firme croate care au contract oficial si cumpara cai din zona. „Un animal superb, care traieste pana la 25 de ani si valoreaza enorm, se vinde acestor firme cu 200 de lei, cu mult mai putin decat valoarea reala”, spune aceasta. Aproape 1.000 de cai au fost vanduti si suspiciunile de boala se pare ca au disparut cu totul.

Proiectul de salvare a zonei si cailor stagneaza, deocamdata.

„Stau cu sufletul la gura sa vad cine o sa vina dupa alegeri la Ministerul Agriculturii”, afirma Mihaela Eremia, care stie ca reusita proiectului depinde de ajutorul institutiei.

Sursa: Evenimentul Zilei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *