Cum ne vor ajuta ciupercile sa salvam lumea

0
50
Cum ne vor ajuta ciupercile sa salvam lumea
Cum ne vor ajuta ciupercile sa salvam lumea

Ne pot apara de atacuri cu arme biologice. Pot curata apele si solul de petrol si alte substante chimice periculoase, pot ajuta chiar la decontaminarea solului poluat radioactiv. Sunt sursa unor medicamente cu efecte remarcabile si a mii de potentiale leacuri inca necunoscute, pentru multele boli ale omenirii. Ciupercile – aceste forme de viata stranii si care pastreaza inca multe mistere – ne-ar putea ajuta, intr-o buna zi, sa salvam lumea. Asa crede cel mai pasionat aparator al lor, Paul Stamets, un om care isi dedica viata acestor entitati biologice uimitoare si “super-puterilor” lor.

Multa vreme considerate plante – in virtutea faptului ca, la fel ca plantele, cresteau din pamant – ciupercile si-au capatat, in cele din urma, un loc al lor in arborele vietii, dupa ce oamenii de stiinta au devenit constienti ca aceste forme de viata erau foarte diferite, de fapt, de plantele cu care, pana atunci, fusesera categorisite laolalta.

Deosebirile sunt mari: de pilda, plantele au, in marea lor majoritate, o nutritie autotrofa – adica isi prepara singure substante organice, din apa, compusi anorganici si energie solara, cu ajutorul unui pigment special, clorofila, prin procesul numit fotosinteza, in cursul caruia absorb dioxid de carbon si elimina oxigen. Ciupercile, spre deosebire de plante, nu fac fotosinteza, nu au clorofila, consuma oxigen si elimina dioxid de carbon (ca animalele), iar nutritia lor este heterotrofa: ele iau din mediu substante organice pe care le descompun si le utilizeaza apoi in propriul lor metabolism (tot ca animalele).

Privind mai in profunzime, s-a constat, apoi, ca la plante peretele celular este alcatuit in mare parte din celuloza,  in vreme ce la ciuperci, constituentul de baza al peretelui celular este o alta  substanta, chitina (care, fiindca veni vorba, este intalnita si la animale – de exemplu, exoscheletul insectelor este alcatuit predominant din chitina); asta i-a facut pe unii oameni de stiinta sa afirme ca, de fapt, ciupercile ar fi mai apropiate de animale decat de plante.

Dar, in realitate, ciupercile (sau fungii, cum li se spune in terminologia de specialitate) nu sunt nici plante, nici animale, ci o categorie aparte de vietuitoare.

Se estimeaza ca ar exista 1,5 milioane de specii de fungi; unii sunt de dimensiuni foarte mici (mucegaiul verde-albastrui care apare pe alimentele uitate in frigider, ori drojdia de bere, de pilda, au componente vizibile doar cu instrumente de marire.) Alte specii sunt mai mari, de dimensiuni “macro”; au o parte numita miceliu, ascunsa in substratul pe care cresc (sol, lemn etc.) si o parte vizibila la exterior, asa-numitul corp de fructificatie, care este ceea ce numim noi, de obicei, ciuperca.

Cei mai multi oameni se gandesc la ciuperci in primul rand ca la niste alimente; in al doilea rand, ca la un potential pericol, in cazul in care ar lua drept alimente niste ciuperci otravitoare, si… cam atat.

Dar ciupercile constituie un grup nu numai exterm de divers, ci si foarte promitator in ceea ce priveste aplicatiile practice, care trec mult dincolo de aspectul culinar.

Iar omul care stie cel mai bine cum sa vorbeasca despre aceste promisiuni ale ciupercilor – pentru ca isi petrece viata studiind acest subiect – este Paul Stamets, ale carui idei si reusite au fost prezentate intr-un articol amplu aparut de curand.

Cultivator de ciuperci, dar si cercetator, Paul Stamets detine o ferma de cultura a ciupercilor, o afacere de familie, in statul american Washington; ferma se numeste Fungi Perfecti. Dar, spre deosebire de mai toate “ciupercariile” comerciale, la Fungi Perfecti se desfasoara si o intensa activitate de cercetare stiintifica in domeniul micologiei (asa se numeste ramura biologiei care studiaza ciupercile).

Ideile vizionare ale lui Stamets sunt rodul acestor cercetari avansate legate de capacitatile exceptionale ale ciupercilor de a rezolva unele dintre probelemele dificile cu care se confrunta deja omenirea si cu care s-ar putea confrunta si mai drastic in viitor.

In afara de numeroase conferinte si articole, viziunea lui Paul Stamets a fost prezentata intr-o carte de referinta in domeniu, aparuta in anul 2005: Mycelium Running: How Mushrooms Can Help Save the World. Sunt prezentate in ea idei – bazate pe rezultate ale unor cercetari stiintifice – legate de modul in care diferite specii de ciuperci ar putea fi utilizate in tehnologii de viitor, pentru rezolvarea unor probleme in domenii ca medicina, silvicultura, combaterea poluarii si a daunatorilor etc. Stamets a obtinut, de altfel, mai multe brevete de inventie pentru aceste tehnologii bazate pe super-puterile ciupercilor.

Asadar, cum ne-ar putea ajuta ciupercile sa salvam lumea? Iata un sir de exemple.

Ciupercile pot fi, in primul rand, excelente surse de medicamente: in medicina traditionala a multor popoare, ciupercile au jucat roluri importante, dar si medicina moderna le datoreaza enorm.Penicilina, primul antibiotic fabricat de om si care a deschis, efectiv, o era noua n medicina, a fost preparata pornind de la substanta naturala cu proprietati antibiotice, descoperita de Alexander Fleming in 1929, intr-o tulpina de mucegai Pennicillium – o specie de microfungi. Iar cercetatorii sunt de parere ca in diverse specii de ciuperci mai exista inca multe substante cu proprietati antibacteriene si antivirale, care asteapta sa fie descoperite.

  • Asemenea substante au fost identificate, de pilda, in ciupercile reishi, ciuperci din genulGanoderma (imaginea de mai jos) larg utilizate in medicina orientala; aceste ciuperci fac obiectul a numeroase studii, care au evidentiat in ele prezenta unor substante cu efecte antitumorale si de sustinere a sistemului imunitar; de asemenea, compuisi din ciupercile reishi scad tensiunea, nivelul colesterolului si glicemia si ar putea avea efecte benefic in anumite boli ale ficatului. Din aceste ciuperci se extrage deja un antibiotic numit ganomicina.
  • Specia Trametes versicolor (imaginea de mai jos) contine, dupa cum arata studii recente, substante cu actiune anti-canceroasa; asemenea compusi sunt intalniti si in alte specii, iar pe piata exista deja medicamente utilizate in chimioterapia cancerului, precum calvacin si Illudin S, extrase din ciuperci.
  • Laricifomes officinalis, o ciuperca de copac ce poate atinge dimensiuni impresionante (dupa cum se vede in imaginea de mai jos, care il reprezinta pe insusi Paul Stamets cu un exemplar din aceasta specie) era folosita de populatiile de nativi amnericani pentru tratarea variolei. Azi, aceasta boala este considerata eradicata (de altfel, e singura boala umana eradicata pana acum), dar exista inca  pericolul ca virusul respectiv sa fie utilizat in arme biologice, iar aceste ciuperci, crede Stamets, ar putea fi utile intr-o astfel de dramatica eventualitate. Unele dintre varietatile selectionate de el ale acestei specii au dovedit capacitati deosebite impotriva unor tulpini ale virusurilor gripei aviare si gripei porcine.
  • Ciuperca Fomes fomentarius, tot o specie ce creste pe trunchiurile copacilor si care exista si in Romania, a fost multa vreme folosita, la noi si in alte tari ale Europei, pentru a fabricaiasca, acel combustibil care, foarte inflamabil, putea fi cu usurinta aprins de o scanteie produsa de doua pietre de cremene ori de un amnar; impreuna, iasca si amnarul reprezentau in vechime un element important pentru supravietuirea oamenilor, permitandu-le sa aprinda repede un foc. Dar din aceasta iasca se facea si un soi de pasla, din care se confectionau palarii si genti. Cu ani in umra, se gaseau si la noi in tara, prin bazarele din statiunile turistice, asemenea obicte. Dupa spusele expertului american, acest material are excelente proprietati absorbante, dar si antimicrobiene, putand fi utilizat, de pilda, pentru bandajarea ranilor si pastrarea alimentelor. Este putin probabil sa mai fie astfel utilizat in viitor, dar este un bun exemplu al diversitatii de utilizari pe care le pot avea ciupercile si al importantei lor istorice in existenta omului.

Alte ciuperci pot parazita si ucide insecte, avand astfel potentialul de a actiona ca insecticide naturale, fapt verificat de Stamets in propria sa locuinta, cand s-a confruntat cu o invazie de furnici. Le-a venit de hac cu ajutorul unor momeli ce contineau spori de Metarhizium anisopliae, un mucegai care infesteaza insectele.

In vremurile contemporane, ciupercile au un mare viitor  in domeniul bioremedierii (numita, in acest caz specific, micoremediere) – adica al refacerii cu ajutorul unor organisme vii, a unor ecosisteme deteriorate.

  • Mycena alcalina  poate descompune bifenilii policlorurati, sau PCB, inca utilizati in unele tari ca lichid de racire sau izolator in aparate electrice; sunt substante puternic poluante, care favorizeaza aparitia cancerului la om.
  • Ciupercile Pleurotus ostreatus  (pastravi de fag, dupa denumirea lor populara romaneasca) sunt capabile sa curete zonele poluate cu petrol si derivati ai acestuia, spune Paul Stamets, care, de altfel, a lucrat la selectionarea unor tulpini de Pleurotuseficiente in aceasta “indeletnicire” si a aratat, prin experimente comparative, ca aceste ciuperci sunt intr-adevar in stare sa faca o treaba foarte buna eliminand deseurile petroliere din sol si din  apa.
  • Stropharia rugosoannulata, o specie comestibila, gustoasa, poate curata apele de anumite bacterii patogene.
  • Iar o varietate de ciuperci halucinogene din genul Psilocybe s-a dovedit foarte eficienta in descompunerea unei substante extrem de toxice, un gaz de lupta paralizant, cunoscut sub numele de VX.

Dar super-puterile ciupercilor nu se marginesc la atat. Dupa cum afirma Stamets intr-una dintre cele mai revolutionare propuneri ale sale, ele pot ajuta la decontaminarea solurilor poluate cu substante radioactive. Dupa dezastrul produs de avarierea centralei nucleare de la Fukushima (2011), el a propus un proiect indraznet pentru a curata solul din jurul centralei de reziduuri radioactive. Pe scurt, ideea este urmatoarea: in loc de a cara din zona contaminata milioane de metri cubi de sol, care ar trebui depozitat apoi, cu toate precautiile necesare manevrarii deseurilor nucleare, ceea ce ar consuma spatiu si resurse imense si ar lipsi zona de o mare cantitate de sol fertil, de ce sa nu ne bazam pe o calitate putin cunoscuta, dar cu adevarat uimitoare, a ciupercilor – aceea de a absorbi din sol metale grele, printre care si izotopi radioactivi? El a sugerat plantarea, in regiunea contaminata,  a unor copaci din specii indigene, impreuna cu ciuperci care traiesc in simbioza cu copacii (cu miceliul in jurul radacinilor arborilor), formand asa-numite micorize. Crescand, ciupercile absorb elementele radioactive din sol. Colectand ciupercile pe masura ce cresc si depozitandu-le pe ele ca deseuri radioactive, problema ar putea fi rezolvata intr-un timp mai lung, dar cu costuri mult mai mici. Repetand aceste operatiuni de “insamantare” cu ciuperci si apoi de colectare si depozitare a acestora, solul ar putea fi curatat in cateva decenii.

Pana acum, ideea a starnit dezbateri in cercurile specialistilor, dar nu a captat interesul autoritatilor. Pentru moment, Paul Stamets testeaza capacitatea diferitelor specii de ciuperci de a absorbi cesiul radioactiv, rezultatele experimentelor urmand sa fie cunoscte peste cateva luni. Iar daca se va dovedi ca unele dintre aceste formidabile forme de viata, ciupercile, chiar sunt capabile sa elimine elementele radioctive din sol, atunci proiectul “padurii nucleare” ar avea sanse sa fie pus in practica, iar omenirea a avea un nou plan de salvare a regiunilor otravite de poluarea nucleara. Si, astfel, vom adauga o noua super-putere pe lista celor deja exceptionale – desi inca putin cunoscute si valorificate – ale ciupercilor, puteri care, intr-o buna zi, ne-ar putea ajuta cu adevarat sa ne salvam lumea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here