Lupta dintre Plasme si LCD-uri a inceput.
Specialistii dau tot mai multe bile albe cristalelor lichide, fiind in acelasi timp din ce in ce mai pesimisti in ceea ce priveste viitorul plasmelor. Dezvoltarea tot mai exploziva a LCD TV-urilor in ceea ce priveste dimensiunile acestora, dar si aparitia noilor tehnologii High Definition (HD) sunt motivele pentru care piatra care atarna de gatul plasmelor este tot mai grea. Razboiul dintre plasma si LCD TV promite un viitor tot mai atractiv pentru aceia dintre noi care isi petrec majoritatea timpului liber in jurul telecomenzii. O alta performanta a LCD TV-urilor este aparitia pe piata a modelelor cu diagonala mai mare de un metru. Depasirea acestui prag psihologic la inceputul anului trecut, de catre companii precum Sony, Panasonic sau Samsung, promite o calitate a imaginii mult superioara in conditiile in care dimensiunile nu mai reprezinta o problema. In plus, posibilitatile de conectare wireless, unghiul de vizibilitate impresionant si forma din ce in ce mai plata a noilor LCD TV-uri au modificat vechile concepte ale utilizatorilor de receptoare clasice. Aparute in plina evolutie a conceptului de „home theatre” si incluzand tehnologiile HD la preturi mult mai acceptabile, televizoarele cu cristale lichide par a fi intr-adevar prima optiune pentru cumparatori.
Daca analizam raportul pret-calitate, cei mai multi cumparatori pot fi usor inselati de pret, in ciuda faptului ca pe LCD TV sta numele unui brand veritabil. In prezent, majoritatea LCD-urilor sunt produse in fabrici din Asia. Compania producatoare contracteaza sau cumpara o fabrica in Asia, din diferite motive financiare. Tehnologiile de fabricare sunt aproape identice pentru fiecare brand, adevarata deosebire constand in tipul de LCD ce urmeaza sa fie produs. Astfel, LCD-urile se impart in trei clase : A, B si C. Cele din clasa A au o pondere foarte mare de pixeli de calitate si o pondere foarta mica de pixeli de calitate proasta ,mai ieftini, motiv pentru care durata lor de viata este mult mai mare, iar probabilitatea de aparitie a pixelilor „morti” (puncte incolore pe ecran) este foarte mica. La capatul celalalt se afla clasa C, modele cu o pondere foarte mare de pixeli de calitate mai slaba, ce risca sa devina adevarate probleme intr-un timp relativ scurt. Aceasta clasa este si cea mai raspandita pe rafturile magazinelor din simplul motiv ca preturile sunt mult mai accesibile.
Interesant este si modul de functionare al acestora. Astfel, ecranele cu plasma folosesc un gaz alcatuit din ioni si electroni liberi – plasma, care este elementul central al luminii fluorescente. In conditii normale, un gaz este alcatuit in cea mai mare parte din particule neincarcate electric. Atunci cand printr-o plasma trece curent electric, particulele cu sarcina negativa sunt atrase de cele cu sarcina pozitiva si invers, din ciocnirea permanenta a acestor particule rezultand fotonii. In ecranele cu plasma sunt folositi atomi de neon si xenon. Ecranele cu cristale lichide sunt, folosind niste termeni neacademici, niste „sandwich-uri” facute din cristale lichide ce se misca in spatiul dintre „cele doua felii de paine”. Acestea au proprietatea de a se alinia perfect atunci cand se afla sub influenta unui camp electric, permitand luminii sa treaca prin ele, creand astfel imaginea.
Termeni: Contrast: domeniul de valori dintre cel mai deschis si cel mai inchis ton dintr-o imagine. Cu cat acesta este mai mic, cu atat nuantele vor semana unele cu altele. Cu cat domeniul este mai mare cu atat pot fi percepute mai multe nuante. Luminozitate: masura a intensitatii globale a imaginii. Cu cat aceasta este mai joasa cu atat imaginea va fi mai intunecata. Pixel : abreviere pentru „picture element”. Pixelul este cea mai mica unitate care poate fi adresata si careia i se poate atribui o intensitate sau o culoare. Ghosting: efect vizual in care o zona de pixeli aprinsi provoaca o umbra in pixelii stinsi in acelasi rand si coloana. DVI: Digital Visual Interface. Este standardul pentru conectarea digitala a placilor grafice cu monitoarele. LCD: Liquid Crystal Display. Reprezinta tehnologia de producere a monitoarelor care se bazeaza pe filtre de polarizare si celule cu cristale lichide pentru a produce o imagine, spre deosebire de iluminarea fosforului de o raza de electroni asa cum se intampla la monitoarele CRT. TFT: Thin Film Transistor. Un tip de monitor LCD in care fiecare pixel este controlat de unu sau mai multi tranzistori. Monitoarele TFT mai sunt cunoscute si sub numele de monitoare LCD cu matrice activa.
Sfat: Inainte de a cumpara un LCD TV aflati cat mai multe despre produsde la importatori sau companiile producatoare (toate au sedii si in Moldova). Uitati-va la pret doar dupa ce sunteti cu adevarat convinsi de calitatea produsului. Nu il achitati fara a-l proba in prealabil in magazin, si refuzati produsele care au fost expuse pe rafturi functionand o perioada mare de timp. Un alt factor important de care trebuie sa tineti cont la cumpararea unui LCD TV este verificarea pixelilor „morti” ce survin in procesele de fabricatie. Pentru a evita aceste mici neplaceri intoarceti televizorul spre o sursa de lumina puternica si verificati pe diferite fonduri cromatice (rosu, galben, verde si alb) calitatea imaginii. In cazul in care observati puncte ce reflecta alta culoare decat cea selectata pe fundal, refuzati produsul. . Distante recomandate de vizionare in functie de diagonala LCD TV-ului:
· Diagonala de la 20” pana la 27” – de la 0,5 m – 1,5 m
· Diagonala de la 32” pana la 37” – de la 2 m – 2,5 m
· Diagonala de la 42” pana la 46” – de la 3,5 m – 4,5 m
· Diagonala de la 50” – de la 3,5 m – 6 m
Avantaje si dezavantaje. Cea mai mare problema a televizoarelor cu plasma o reprezinta efectul de „remanenta ireversibila” produs de imaginile statice. Mai exact, dupa o utilizare indelungata a plasmei, imaginile inerte produc un efect destul de deranjant. Aceasta imagine ramane imprimata pe fundal, usor perceptibila si deranjanta pentru ochiul uman in timpul vizionarii. Cel mai mare risc al LCD TV-urilor sunt pixelii „morti” de care am povestit mai sus. Marele avantaj al televizoarelor cu plasma il reprezinta rapiditatea cu care imaginea este transmisa pe ecran. LCD TV-urile nu pot reda imaginile in aceleasi conditii din simplu motiv ca acestea au fost concepute intial ca si monitoare pentru PC-uri (computer), calitatea transmisiei TV nefiind luata in seama la momentul respectiv. Conform specialistilor, televizoarele cu plasma au o durata de viata de la 20.000 pana la 30.000 de ore, ceea ce reprezinta minimum doi ani de functionare nonstop. Dupa aceasta perioada, luminozitatea se mai reduce, insa nu foarte vizibil. De cealalta parte, LCD TV-urile au o durata de viata de 50.000 – 60.000 de ore, echivalentul a cel putin cinci ani de functionare nonstop. Trebuie mentionat ca aceste cifre reprezinta durata minima de viata si nu reprezinta un punct de referinta esential. Exista posibilitatea ca atat o plasma, cat si un LCD TV sa functioneze dublu numarului de ore de mai sus fara a manifesta vreo defectiune perceptibila ochiului uman, insa majoritatea specialistilor dau castig de cauza LCD TV-urilor. 
Se pare ca aceste receptoare au aproape toate avantajele de partea lor: greutate mult redusa, pret mai accesibil, durata de viata mai mare, unghiuri de vizibilitate imposibile pentru plasme, capacitate de interconectare, posibilitati de redare a sunetului demne de filmele SF si calitatea imaginilor redate tot mai revolutionare. De partea cealalta, plasma are de partea sa poate cea mai redutabila arma: dimensiunile. Insa acest impediment pare sa fie rezolvat definitiv de catre producatorii de LCD TV-uri.
