Termenul de sacal provine din turcul cakal.Numele stiintific al sacalului galben este Canis aureus moreoticus, Geoffroy, 1835.Din punct de vedere morfologic, familia Canidelor este destul de omogena, fiind raspandita in majoritatea regiunilor globului. Familia cuprinde trei subfamilii: Canine, Simacionine si Otacionine. Prima dintre acestea, din care face parte si sacalul auriu, este cea mai comuna si mai bogata in specii; iar dintre cele zece genuri de Canine, genul Canis este cel mai reprezentativ. In el sunt cuprinse specii precum lupul (Canis lupus), cainele domestic (Canis familiaris), coiotul (Canis latrans), cainele dingo (Canis dingo) si sacalul.
In Romania, sacalul este o aparitie destul de rara. Rara nu mai e de loc. Haite intregi alearga prin Delta Dunarii. De obicei ajunge dinspre Bulgaria. A fost semnalat in Oltenia, Muntenia si Dobrogea.
Este intermediar intre lup si vulpe, avand forma generala asemanatoare cu a vulpii, dar blana cu aceeasi structura cu a lupului, fiind numit de aceea si „lup auriu”.
Lungimea corpului este de 70-1-5 cm, fara a socoti coada (20-25 cm). La greaban ajunge pana la 50 cm inaltime. Greutatea maxima este intre 12-15 kg.
Este, ca toate canidele, un animal potential omnivor, dar care prefera alimentatia carnivora. Se hraneste cu insecte, pasari, soareci si alte rozatoare, dar si cu porumb, struguri etc. De asemenea este si necrofag. Activitatea sa este preponderent nocturna.
Imperecherea se face, ca si la celelalte canide, in februarie-martie, gestatia durand tot 62-63 zile. Cei 4-8 pui sunt lipsiti de vedere 2 saptamani, iar dupa trei luni de la fatare sunt intarcati.
Barlogul de sacal nu este foarte adanc, dar este asezat de obicei in locuri singuratice, in vagauni cu maracinisuri si alte locuri greu accesibile. Vadu este unul dintre ultimele teritorii unde mai pot fi vazuti sacali, o specie pe cale de disparitie.
