Curtea de Conturi: „Doar 0,5% din cei care taie ilegal padurile sunt condamnati la inchisoare cu executare”

Curtea de Conturi: „Doar 0,5% din cei care taie ilegal padurile sunt condamnati la inchisoare cu executare, acest grad de condamnare fiind insignifiant fata de veniturile considerabile obtinute din comercializarea lemnului taiat ilegal”

Raportul CC, obtinut de ziarul BURSA cu ajutorul jurnalistului freelancer Dan Petre Popa, analizeaza situatia din domeniul forestier si precizeaza ca riscul de condamnare la inchisoare cu executare a celor care fura paduri este insignifiant in raport cu veniturile considerabile obtinute din comercializarea lemnului obtinut prin metode ilegale.
Potrivit raportului Curtii de Conturi, un aspect deosebit de important referitor la restrangerea fenomenului taierilor ilegale de arbori il constituie finalitatea controlului care intra in competentele parchetelor si instantelor de judecata: „La nivelul autoritatii centrale care raspunde de silvicultura nu exista o evidenta a modului in care sunt solutionate de catre parchete si instante dosarele cu privire la savarsirea unor infractiuni silvice, fapt pentru care se vor analiza datele si informatiile cuprinse intr-un studiu efectuat de Fundatia ECOPOLIS in anul 2010, in zece judete cu un grad mai ridicat al infractionalitatii silvice. Potrivit acestui studiu, in 60% din dosarele constituite in urma a 7.168 de sesizari ale organelor de control silvic, parchetele de pe langa instante au dat solutii de neincepere a urmaririi penale, iar in alte 27% din dosare s-au pronuntat solutii de netrimitere in judecata.

In cele 723 de dosare pentru care s-au intocmit rechizitorii de trimitere in judecata, instantele au pronuntat hotarari de condamnare pentru 844 de persoane, din care 594 de persoane (71%) au primit condamnari cu suspendare si 216 persoane (25%) – hotarari de condamnare la plata unor amenzi penale. Acest lucru inseamna ca cei care comit infractiuni silvice au un risc de fi condamnati la inchisoare cu executare de numai 0,5%. Acest risc este insignifiant in raport cu veniturile considerabile obtinute din comercializarea masei lemnoase de provenienta ilegala”.

Reprezentantii CC apreciaza ca, in acest fel, ineficienta institutiilor statului devine un factor favorizant si incurajator al taierilor de masa lemnoasa. Sursele citate subliniaza: „Formarea unor adevarate retele de complicitati, in exploatarea ilegala a masei lemnoase si comercializarea lemnului provenit din aceste surse a fost si este stimulata si de implantarea pe piata romaneasca de lemn, a unor mari procesatori de prelucrare primara a lemnului care induc in piata o cerere continua de mari cantitati de lemn, fara a se asigura ca acesta are o provenienta licita”.

Curtea de Conturi arata ca o evaluare exacta a taierilor ilegale de arbori din terenurile forestiere retrocedate prin Legea nr. 18/1991 si prin Legea nr. 1/2000 nu exista, desi este unanim acceptat ca taierile au fost masive: „Au existat perioade in care chiar statul a facilitat taierea acestor arbori”.

Dupa o intensificare a controlului in anul 2013, s-a constatat ca volumul taierilor ilegale a fost de trei ori mai mare decat in anul anterior. O estimare mai exacta a nivelului la care se ridica acest fenomen este asteptata dupa finalizarea celui de-al doilea inventar forestier national, cand se va putea face o comparatie cu inventarul precedent, subliniaza lucrarea.
Prin controalele efectuate, organele de control silvic au constatat, in perioada 2010-2013, taieri/sustrageri ilegale de masa lemnoasa in volum de 1.676.779 mc, din care 925.372 mc au fost identificate in anul 2013.

„Schimbarile economice si sociale intervenite dupa anul 1991 au facut ca sanctiunile pentru taierea ilegala a arborilor, asa cum erau prevazute in Legea nr. 2/1987 privind conservarea, protejarea si dezvoltarea padurilor sa devina nesemnificative (amenzi de 1000-2000 lei vechi), iar o majorare a acestora pana la 25.000 lei in anul 1994 a fost rapid anihilata prin inflatie.

Abia in anul 2000 s-a adoptat Legea nr. 31 privind contraventiile silvice, care a adus modificari semnificative in controlul starii padurilor proprietate privata, deoarece s-a extins numarul faptelor sanctionate contraventional.Totodata, valoarea amenzilor pentru taierea ilegala a arborilor si transportul fara documente legale a masei lemnoase a crescut la 10-30 milioane lei vechi”, subliniaza raportul.

* Curtea de Conturi: „Riscul ca Romania sa intre intr-un nou scandal european, de data aceasta pe tema lemnului taiat ilegal, este iminent”

Lipsa informatiilor pertinente cu privire la resursa forestiera, la care se adauga lipsa de informatii de pe piata lemnului a constituit si constituie un impediment major in fundamentarea unor decizii realiste in sectorul forestier.
In aceste conditii, a fost implementat Sistemul de Urmarire a Masei Lemnoase (SUMAL), asigurat de autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura si pus la dispozitia utilizatorilor. Potrivit raportului CC, acest sistem reprezinta un instrument eficace pentru controlul introducerii in piata a lemnului cu provenienta ilegala si constituie baza sistemului due-diligence prevazut de Regulamentul UE nr. 995/2010. In prezent, SUMAL este folosit la nivel local (ocoale silvice si operatori economici), teritorial si central (autoritatea publica pentru silvicultura). „Totusi, sunt aplicate doar functiile de evaluare a lemnului recoltat, (…) nefiind valorificate functiile de statistica, desi datele primare sunt stocate in baza de date”, arata raportul citat.

Acesta precizeaza: „De aproape 6 ani de cand exista SUMAL-ul, nu s-a reusit de catre autoritate sa se finalizeze modulul de avertizari pentru depistarea din timp a taierilor ilegale de masa lemnoasa si a introducerii acesteia pe piata lemnului. De asemenea, nu s-a elaborat modulul de situatii statistice care ar fi permis identificarea riscurilor si a zonelor cu risc ridicat, nu a fost implementat modul de control al rezultatelor exploatarii, nu s-a intocmit balanta de intrari-iesiri etc., desi sistemul SUMAL are stocate informatiile brute introduse de ocoalele silvice si agentii economici. Totodata, ministerul de resort a stabilit masuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010, al Parlamentului European si al Consiliului Europei, dupa numai patru ani de la emiterea acestuia, prin HG nr. 470/04.06.2014 pentru aplicarea normelor referitoare la provenienta, circulatia si comercializarea materialelor lemnoase. Folosirea datelor furnizate de SUMAL numai post factum este ineficienta. Padurea a fost taiata ilegal si cantitati considerabile de lemn provenite din aceste taieri au fost introduse pe piata. Marii procesatori de lemn, care si-au dezvoltat capacitati de procesare considerabile in Romania, isi acopera intrarile de lemn prin documente care creeaza aparenta unor proveniente legale, argumentand ca nu este treaba lor sa identifice ilegalitatile din lantul de aprovizionare. Dar, odata cu intrarea in vigoare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010, procesatorul este obligat sa se asigure ca nu introduce pe piata lemn ilegal, punand in practica un sistem due-diligence. Daca ar fi existat modulele de avertizare, dupa primele raportari lunare s-ar fi observat ca exista firme care au iesiri de lemn, fara sa fi avut intrari. (…) Avand in vedere utilitatea sistemului SUMAL, sunt inacceptabile dezinteresul si pasivitatea autoritatii centrale in a crea conditiile de utilizare normala si de a-i dezvolta capabilitatile. Intrarea in vigoare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010, care obliga autoritatea nationala sa creeze conditiile de aplicare a acestuia, impune o actiune rapida pentru integrarea SUMAL in sistemul due-diligence. Riscul ca Romania sa intre intr-un nou scandal european, de data aceasta pe tema lemnului taiat ilegal, este iminent”.
* CC: „Legislatia silvica s-a dezvoltat defazat in raport cu retrocedarile de paduri”
Legislatia silvica s-a dezvoltat defazat in raport cu retrocedarile de terenuri forestiere, arata raportul citat, subliniind ca, pe parcursul unor perioade lungi, padurile retrocedate au ramas fara administrare, iar atunci cand a inceput sa fie elaborata legislatia specifica „nu a existat o viziune unitara, fapt pentru care s-au impus abordari orientate spre solutionarea unor probleme de moment”: „Rezultatul a fost o legislatie lacunara si incoerenta, care nici astazi nu corespunde unor cerinte fundamentale ale domeniului silviculturii. Situatiile create (…) au devenit obstacole greu de trecut in perspectiva unei viitoare restructurari, pretul incoerentei si lipsei de determinare a fost platit de padure”.
Raportul Curtii de Conturi arata ca legile de retrocedare elaborate in trepte, „confuze si lipsite de viziune”, au facilitat abuzurile, conflictele, litigiile, au prelungit nepermis de mult procesul de reconstituire a dreptului de proprietate si au condus la o fragmentare a proprietatii forestiere, cu mult mai mare decat inainte de nationalizarea padurilor.
Dupa 1990, in politicile din domeniul silviculturii nu a existat coerenta si consecventa, subliniaza autorii lucrarii, care mentioneaza ca autoritatea publica centrala de silvicultura nu a fost reprezentata la nivel politic inalt, fiind plasata la periferia unor ministere care nu i-au inteles locul, rolul si nici specificitatea: „Reorganizarile extrem de frecvente au generat un perpetuu provizorat, iar schimbarile la nivelul decidentilor politici (ministri, secretari de stat) au transformat prioritatile de moment in < obiective strategice >”.
Fragmentarea excesiva a proprietatilor forestiere a ingreunat administrarea si dezvoltarea acestora intr-o maniera durabila, in conditii de rentabilitate si cu respectarea regimului silvic. In acelasi timp, lipsa reglementarilor privind proprietatea privata si regimul silvic, inclusiv regimul sanctionatoriu, cel putin in prima parte a procesului de retrocedare, a determinat aparitia premiselor privind declansarea fenomenului de taieri ilegale masive de arbori, care nu a fost stopat nici pana in prezent. Efectele negative ale fragmentarii au fost amplificate in permanenta de subfinantarea sectorului forestier, fapt ce a sporit presiunea asupra padurilor, proprietarii fiind in permanenta direct interesati in obtinerea de profituri imediate, arata sursa citata.
Reprezentantii Curtii de Conturi considera ca administrarea padurilor in conditii de rentabilitate si cu respectarea regimului silvic este dificila in conditiile faramitarii proprietatii, fapt ce ingreuneaza dezvoltarea lor intr-o maniera durabila.
* Grad de absorbtie a fondurilor UE extrem de redus 
In contextul existentei unor nevoi acute de resurse financiare pentru realizarea activitatilor specifice administrarii fondului forestier, finantarea ar fi putut fi sustinuta si din alte surse decat bugetul de stat, dar ca urmare a incoerentelor legislative acest lucru nu s-a intamplat. Sectorul forestier putea beneficia de aproape 800 milioane euro – finantari nerambursabile din fonduri europene, prin PNDR 2007-2013. Cu exceptia investitiilor in drumuri forestiere, gradul de accesare a fondurilor europene destinate finantarii sectorului forestier a fost foarte redus.
Spre exemplu, suma trasa din FEADR reprezenta, la 30.01.2014, o proportie de 0,081% din totalul fondurilor alocate prin acest program, obiectivul final operational de impadurire a 50.000 ha de terenuri agricole nefiind indeplinit. La aceeasi data, prin APDRP se absorbise 1,89%, iar procentul de tragere efectiv nu a depasit 0,5%.
Din cele 17,6 miliarde euro alocate Romaniei din FEADR in perioada de planificare 2014-2020, numai 220 milioane de euro vor fi dirijate catre sectorul forestier. Aceasta suma este de zece ori mai mica decat un necesar minim de fonduri de circa 2 miliarde euro si reprezinta un sfert din suma alocata silviculturii in perioada de planificare 2007-2013, potrivit raportului.
Printre principalele puncte slabe ale sectorului forestier care pot fi ameliorate prin finantari din FEADR se numara densitatea redusa a retelei de drumuri forestiere – peste 2 milioane ha de padure fiind inaccesibile, fapt ce determina pierderi importante de masa lemnoasa si cresterea presiunii de exploatare asupra padurilor accesibile; gradul ridicat de deteriorare a retelei de drumuri forestiere existente; ponderea redusa a fondului forestier in care au fost realizate lucrari de corectare a torentilor; vechimea mare a lucrarilor existente, iar in unele cazuri deteriorarea lor, ca urmare a retrocedarilor din fondul forestier; procentul redus de impadurire in zonele de campie si lipsa perdelelor forestiere de protectie; frecventele rupturi de vant si zapada, in special in padurile de molid; gradul redus de dotare tehnica a companiilor din domeniul forestier, ceea ce conduce la pierderi de masa lemnoasa si la degradarea ecosistemelor forestiere; necompensarea pierderilor de venit suferite de proprietarii ale caror paduri sunt supuse restrictiilor de recoltare a masei lemnoase; diseminarea slaba a informatiilor la nivelul proprietarilor de paduri; lipsa serviciilor de consiliere a acestora in domeniul managementului forestier.
* CC: „Politicul a patruns adanc in structurile decizionale ale sectorului”
Politicul a patruns adanc in structurile decizionale ale sectorului forestier, mai arata sursele citate, apreciind ca autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura nu a fost organizata dupa 1990 la nivel de minister si, prin urmare, nu a fost reprezentata direct la nivelul Guvernului. Frecventele reorganizari administrative fac imposibila implementarea unei strategii de perspectiva, iar „guvernele care s-au succedat de-a lungul celor 20 de ani nu si-au asumat o politica coerenta si consecventa in domeniul silviculturii”, potrivit raportului CC, care arata: „Lipsa unei informatii certe si actuale nu permite fundamentarea deciziilor de politica si management forestier si nici eficientizarea controlului regimului silvic si de prevenire a introducerii in piata a lemnului cu provenienta ilegala. De asemenea, nu este posibila indeplinirea obligatiilor asumate de Romania prin semnarea si ratificarea unor tratate internationale, precum si a celor care deriva din regulamentele si directivele europene”.
* La inceputul lui 2014, suprafata padurilor era cu 5.500 ha mai mica decat in 1957 
Referitor la derularea Programului de impadurire a terenurilor degradate, finantat de Administratia Fondului pentru Mediu (AFM), s-a constatat ca din 7.048 ha contractate ca sa fie impadurite, numai pe 41 ha s-a atins starea de masiv si numai pentru 2.836 ha exista controale anuale de regenerari avizate de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Vanatoare, prin care se confirma reusita plantatiei fara sa fie incheiate lucrarile. Pentru diferenta de 4.171 ha, la nivelul anului 2013 nu se cunostea cu exactitate de catre AFM care este starea reala a lucrarilor de impadurire executate.
Conform programului national de impadurire elaborat de Ministerul Agriculturii in anul 2004, necesarul de perdele forestiere de protectie in Romania este de 300.000 ha. Aceasta presupune asumarea de catre autoritatile publice a unor programe pe termen lung, cu obiective ferme pe etape si cu finantari continue.
Desi au fost aprobate studii de fundamentare a necesitatii infiintarii perdelelor forestiere de protectie pentru 50.600 ha si au fost intocmite documentatii tehnico-economice pentru 20.000 ha, acestea nu au fost transpuse in practica, arata raportul Curtii de Conturi.
In perioada 2005-2013, au fost infiintate doar 388 ha perdele forestiere, astfel incat la inceputul anului 2014, suprafata perdelelor forestiere de la noi era cu 5.500 ha mai mica decat in anul 1957.
O tendinta alarmanta de diminuare a fondului forestier national o constituie transformarea, dupa defrisare, a terenurilor forestiere in terenuri agricole sau pasuni, subliniaza raportul.
* Raportul CC: „60% din suprafetele afectate de taieri ilegale si de actiunea factorilor biotici si abiotici au ramas neregenerate” 
Cu toate ca regenerarea padurilor este esentiala pentru asigurarea continuitatii acestora, in Romania nu exista o inventariere a suprafetelor neregenerate in termenul legal de doua sezoane de vegetatie de la taierea unica sau definitiva, sustine Curtea de Conturi.
Potrivit raportului intocmit de aceasta, aproape 60% din suprafetele afectate de taieri ilegale si de actiunea factorilor biotici si abiotici au ramas neregenerate. In cea mai mare parte, aceste suprafete de fond forestier nu mai pot fi recuperate decat prin impadurire, ceea ce presupune eforturi financiare substantiale.
Unele controale efectuate prin sondaj au relevat faptul ca intinse suprafete de teren forestier au devenit inapte pentru impadurire, in special in urma exploatarilor petroliere si de extractie a minereurilor.
Motivul invocat cel mai frecvent pentru neimpadurire il constituie lipsa de fonduri, insa aceasta motivatie nu are acoperire deoarece Codul Silvic prevede obligativitatea constituirii fondului de conservare si regenerare, precizeaza raportul citat.
„In general, harta neregenerarilor de padure se suprapune peste cea a taierilor ilegale, in urma carora nu se constituie nici fondul de conservare si regenerare. Judetele cele mai afectate de aceste fenomene sunt Suceava, Bacau, Neamt, Maramures, Mures, Botosani, Arges, Dolj si Harghita”, subliniaza Curtea de Conturi.
Romania are in jur de 3,5 milioane ha de terenuri agricole degradate, dintre care 2 milioane ha cu degradare pronuntata care nu mai pot fi utilizate in scopuri agricole. Majoritatea acestor terenuri pot fi ameliorate prin impadurire, ceea ce inseamna ca se dispune de un spatiu de extindere a suprafetelor cu vegetatie forestiera ce poate fi inclusa, in buna masura, in fondul forestier national.
Curtea de Conturi subliniaza: „Introducerea in circuitul forestier a celor 2 milioane ha de terenuri degradate constituie un imperativ al oricarei politici forestiere, cel putin din urmatoarele motive: conditiile de relief, de substrat litologic si de clima din Romania impun ca procentul de impadurire a suprafetei tarii sa se situeze intre 36-40%; corectarea unor erori grave din trecut, prin care s-au defrisat peste 2 milioane ha de padure, reducandu-se gradul de impadurire de la 36-38% in sec. XIX la 27,4% in prezent; echilibrarea distributiei padurilor pe zone de relief, intrucat in zonele de campie gradul de impadurire este foarte redus, iar aceasta zona este cea mai vulnerabila la agresiunea factorilor de mediu; prin functiile lor de protectie, padurile contribuie la ameliorarea conditiilor de mediu, cu efecte economice si sociale considerabile”.
CC arata ca una din problemele de fond ale legislatiei actuale din domeniul forestier este nedefinirea clara a ceea ce inseamna prejudiciu adus padurii. In lipsa unei astfel de clarificari, in majoritatea cazurilor, prejudiciul adus padurii este interpretat ca un prejudiciu patrimonial, in dauna detinatorului padurii. In aceasta interpretare, atunci cand faptele ilicite sunt facute de proprietari sau de coniventa cu acestia, ele nu mai sunt considerate ca reprezentand un pericol social, deoarece nu mai exista o consecinta patrimoniala.
„In viziunea actuala a legislatiei romanesti si a autoritatilor publice, a nu asigura regenerarea padurilor reprezinta o fapta cu pericol social ce poate fi sanctionata cu o amenda, similar cu cazul < tulburarii linistii publice >”, precizeaza raportul CC.
* CC: „Cele 2 milioane ha de terenuri agricole degradate ar fi impadurite in 1000 de ani, in ritmul actual”
Primul program national de impadurire a fost elaborat in anul 2004 si prevedea impadurirea a 2,053 milioane ha pana in anul 2035. Al doilea program de acest gen, elaborat in anul 2010, prevedea ca pana in anul 2035 sa fie impadurite 422.000 ha (de aproape 5 ori mai putin decat obiectivul fixat prin Legea nr. 46/2008). Acest program a fost actualizat in anul 2013, iar obligatia de impadurire, la orizontul anului 2035, a fost diminuata la 229.000 ha.
In perioada 2005-2013 era prevazuta impadurirea a 156.000 ha de terenuri degradate, din care au fost impadurite efectiv 18.500 ha, adica de 8,5 ori mai putin. Cu o medie anuala de impadurire de 2000 ha, cele 155.900 ha prevazute pentru impadurire pana in anul 2035 vor fi impadurite in urmatorii 78 de ani. Avand in vedere ca Romania are 2 milioane hectare de terenuri agricole degradate ce urmeaza sa fie impadurite si luand in considerare acelasi ritm de impadurire, ar fi necesari circa 1000 ani.
Autorii raportului ajung la concluzia ca blocajul in impadurirea terenurilor degradate va persista, impadurirea terenurilor degradate realizandu-se in principal pe terenuri apartinand statului si unitatilor administrativ teritoriale si intr-o masura mai mica pe terenurile apartinand unor forme asociative traditionale.
In situatia in care, incepand cu anul 2014, nu se constituie noi perimetre de ameliorare si nu se suplimenteaza finantarile, acestea limitandu-se numai la asigurarea resurselor financiare pentru continuarea investitiilor incepute, pana in 2020 vor mai fi impadurite 13.000 ha de terenuri degradate, suprafata mult inferioara celei prevazute in ultima varianta a Programului national de impadurire (55.000 ha), care a operat o drastica diminuare a obiectivelor prevazute pentru anul 2020, in programul elaborat in anul 2010, preconizeaza Curtea de Conturi, adaugand: „Perspectivele finantarii programelor de impadurire nu sunt deloc incurajatoare daca nu se fac corectii substantiale ale politicilor adoptate pana in prezent”.
* Peste 820.000 de proprietari de paduri
Prin retrocedarea padurilor, fondul forestier s-a faramitat excesiv, fiind inregistrati peste 820.000 de proprietari, dintre care 800.000 detin proprietati sub 30 ha, media situandu-se in jurul a 1,5 ha de proprietate, potrivit Curtii de Conturi.
In aceste conditii, administrarea in regim silvic a micilor proprietati forestiere devine imposibila fara sprijinul financiar al statului, apreciaza sursele citate, mentionand ca in lipsa acestei sustineri „creste presiunea asupra padurii prin taieri necontrolate si abandonarea terenurilor forestiere dupa recoltarea masei lemnoase, fara a se efectua lucrari de regenerare, de intretinere si de conducere a arboretelor”.
Raportul Curtii de Conturi subliniaza constatarea unei cresteri a nivelului taierilor ilegale de arbori, respectiv a pagubelor produse din taieri ilegale in domeniile silvice Giurgiu, Constanta, Calarasi, Covasna, Sibiu, Bihor, Prahova, Neamt, Alba, Ilfov, Arad.
Principala cauza a acestui fenomen o constituie executarea necorespunzatoare a activitatilor de paza, precum si a atributiilor de control al activitatilor din domeniul forestier, potrivit CC. O alta cauza specifica zonelor cu infractionalitate crescuta la regimul silvic este saracia populatiei din mediul rural. De asemenea, s-a constatat existenta situatiilor de pasunat abuziv in fondul forestier, in numar relativ redus, cea mai importanta cauza fiind ineficienta masurilor legale intreprinse de personalul silvic (Constanta, Prahova, Hunedoara, Vrancea, Olt, Sibiu, Timis, Suceava, Braila, Ilfov, Ialomita).
Confruntate cu defrisarile masive si cu fenomenul de bracuire (taierea lemnului bun dintr-o padure) progresiva a padurilor, autoritatile au admis necesitatea reglementarii unor forme de sprijin financiar din partea statului pentru proprietarii de paduri.
Incepand cu 1 ianuarie 2010, acordarea unor fonduri de la bugetul de stat pentru sprijinirea proprietarilor privati de padure trebuie analizata si din perspectiva legislatiei europene, intrucat perioada de tranzitie de trei ani negociata prin Tratatul de aderare al Romaniei la UE a incetat.Ocoalele silvice private s-au format in timp, intr-un cadru legislativ confuz, lipsit de viziune, si intr-o continua schimbare, subliniaza Curtea de Conturi. Unul dintre aspectele ramase neclarificate la nivel de reglementare silvica este legat de perioada si continutul contractelor de administrare si, mai ales, de cel al contractelor de prestari servicii silvice, conform sursei citate, care arata ca, pana in prezent, nu exista o reglementare coerenta a raportului dintre ocoalele silvice si proprietari, in sensul garantarii independentei structurilor silvice in aplicarea regimului silvic.
* 
Fondul forestier national al Romaniei ocupa, la data de 31.12.2013, suprafata totala de 6.538.522 ha, din care 6.380.599 ha suprafete acoperite de paduri. Fondul forestier proprietate publica a statului administrat de Regia Nationala a Padurilor, in suprafata totala de 3.227.907 ha, la 31.12.2013, reprezentand 49,37% din fondul forestier national, s-a diminuat fata de situatia existenta la finalul anului 1990 cu 3.139.753 ha, in principal ca urmare a punerii in posesie a fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, prin aplicarea prevederilor legilor fondului funciar. Proportia de 50,63% din fondul national forestier este, in cea mai mare parte, administrat de structurile silvice private. Potrivit CC, fondul nostru forestier ocupa o suprafata de circa 27,33% din teritoriul tarii, sub nivelul mediu al Uniunii Europene, care este de aproximativ 32%.
In perioada 2010-2013, suprafata fondului forestier proprietate publica a statului, aflata in administrarea RNP, s-a redus prin retrocedari catre persoane fizice si juridice, in urma aplicarii legilor de fond funciar. Procesul de retrocedare a terenurilor forestiere catre fostii proprietari sau catre urmasii acestora este inca in desfasurare. Suprafetele predate comisiilor locale nu au fost integral puse in posesie, principala cauza fiind neprezentarea la punerea in posesie sau refuzul succesiv al amplasamentelor de catre proprietari, stabilirea de catre instanta a suprafetelor pe amplasamente deja ocupate, precum si existenta unor litigii intre solicitantii aceluiasi amplasament sau intre proprietari si comisia de punere in posesie.