De-a lungul raului Raut din Republica Moldova

0
63
De-a lungul raului Raut din Republica Moldova

Festivalul turistic desfasurat recent in raionul Floresti, la Domulgeni, a scos „in protap” una din problemele care se cer in mod categoric explorate la maximum, deoarece au tangenta cu starea bugetara a republicii. E vorba de turism. Ani in sir a fost considerat „al nimanui”, de mana a doua, situat pe un fundal indepartat, aproape invizibil. Dar tocmai el, turismul, a miscat inainte alte tari. La Domulgeni m-am convins ca turismul ne poate scoate din nevoi. Doar ca domeniul necesita valorificare, atentie majora atat din partea autoritatilor locale cat si a statului.

Acum, draga cititorule, dupa aceasta digresiune, te-as invita, in zilele caniculare, sa pornesti de-a lungul raurilor Nistru si Raut (deocamdata) ca sa vezi, bunaoara, dealurile din piatra alba (sau, vorba locala, din creida) folosita de bastinasi la fatadarea locuintelor de tot felul. Pe timpuri aici (la Targul Vertiujeni si in alte parti) au existat mici arteluri de fabricare a cretei pentru institutiile de invatamant din tara. O sa va balaciti in apa racoritoate, veti sta la umbra arborilor ce-si apleaca ramurile pana spre oglinda apei. La Nemereuca sau la Vertiujeni, la Sanatauca sau Socol, la Bursuc si Cot etc. Si Rautul are frumoase peisaje. Privite de la inaltimea zborului de pasare ori chiar din preajma, din sanul lor, simti cum vin cu plinul sa-ti aline privirea, sa-ti calmeze nervii, sa te intremeze. De la acelasi Domulgeni, leaganul festivalului turistic, poti porni in josul raului ca sa ajungi curand la un pod ce leaga ambele maluri, langa satele Stefanesti si Prodanesti. Atentie! Alaturi, pe malul drept e o arteziana din care se scurge saramura. Va mira faptul? E interesant? N-ati stiut de asa ceva? Stefanestenii o folosesc pentru bai de picioare. Saramura iese la suprafata cu niste gaze naturale, care ard cu flacara albastra. Lasata in voia sortii in perioada ex-sovietica sona nici pana azi nu-i valorificata, nu si-a gasit primirea. Oare chiar sa nu prezinte interes pentru nimeni?

Cararea batatorita de ciobeni si de calatori m-a scos spre raionul vecin Telenesti, spre doua sate vecine – Ordasei si Pistruieni. Pe malul stang al raului „se tin lant” cateva fantani care, spun bastinasii, au avut candva si cumpene ce au disparut intr-o iarna geroasa. De pe la mijlocul veacului trecut strajuieste malul un izvor cu apa cristalina, buna de baut si rece ca gheata, ingrijit acum de ordaseanul Ion Negruti. Poti intra in el ca in beci. Are bolta din lambrie, prispa pe care te poti odihni dupa o lunga calatorie. Afland ca ma interesez de trecutul localitatilor, profesoara dna Paulina Tiganescu mi-a fost in calitate de ghid spre grota Tatarului de langa satul Pistruieni si cele trei mari izvoare din preajma ei, cu apa potabila, folosita de localnici. Legendele despre aceasta grota sunt interesante si-si au obarsia in haul timpului, de pe vremea tatarilor. Le cunoaste si ordaseanul Tudor Munteanu, un omulean de 78 de ani cu o interesanta si totodata tragica istorie a vietii, care a patimit in timpul dictaturii staliniste, motivul fiind murdarirea biletului de comsomolist si sfada cu fostul presedinte de soviet satesc. A fost infundat la puscarie pe un termen de sase ani. Visa sa devina aviator, dar aceasta „pata rusinoasa” i-a schimbat tot cursul vietii. A ramas, insa, om dintr-o bucata, saritor la nevoie si un bun povestitor. Cunoaste istoria ambelor sate situate pe malurile Rautului si, daca-i in dusuri bune, cum se zice in popor, ti le insira cu mare dragoste. Astfel am aflat lucruri interesante despre fostii boieri Tamblac, despre Olga Cruseveanu, vestita poetesa la acele timpuri etc.

Am putea descrie Rautul ce isi duce apele spre Orhei si mai departe, dar lasam povestirea pe seama altor entuziasti si admiratori ai plaiului natal, ca sa nu le iau „painea de la gura”, vorba poporului. Cert e ca Moldova e doldora de peisaje captivante si care-ti bucura inima cu de toate cand ai ocazia (si dorinta) sa le contemplezi. Nimic nu poate fi mai bun pentru sanatate decat voiajele in natura, la aer liber, de unul singur sau cu prietenii. Intr-un ceas bun! Ion CĂINĂREANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here