Un studiu, publicat in cursul saptamanii curente in „Nature”, ofera primele dovezi experimentale ce ajuta la clarificarea unui mare mister al lumii naturale — de ce zboara pasarile migratoare intr-un stol in forma de „V”?
Riscul de disparitie al ibisului chel a oferit, insa, o oportunitate extraordinara pentru a verifica aceasta ipoteza. Oamenii de stiinta deruleaza mai multe programe de crestere in captivitate a ibisilor, iar o componenta importanta a pregatirii pasarilor pentru eliberarea in salbaticie consta in invatarea acestora sa navigheze rutele traditionale de migratie.
Ibisii crescuti in captivitate sunt invatati sa urmareasca expertii in conservare care ii ghideaza din interiorul unui avion usor. Asadar, atunci cand ibisii pornesc in zbor in stolurile in forma de V, ei revin ulterior inapoi „acasa”.
Steven Portugal, un cercetator de la Royal Veterinary College din Hatfield, Marea Britanie, a folosit zborurile de antrenament ale ibisilor crescuti la o gradina zoologica din Viena pentru a testa beneficiile zborului in stoluri in forma de „V”. Echipa cercetatorului a dotat ibisii cu senzori usori care masurau atat pozitia corpului lor, cat si miscarile aripilor.
Pasarile tinere au avut nevoie de o perioada de adaptare pentru a putea forma stolul in „V”. O formatie in V este mai greu de realizat si mentinut decat pare; de altfel, pilotii RAF carora li s-a cerut in cel de-al Doilea Razboi Mondial sa zboare in „V” petreceau mai mult timp urmarind avionul din fata lor decat scrutand cerul pentru aeronave inamice. Totusi, cei 14 ibisi au reusit sa mentina stolul in „V” suficient de mult pentru a permite oamenilor de stiinta sa masoare atat distanta dintre fiecare pasare si momentul in care fiecare dintre acestea dadea din aripi.
Rezultatele au fost clare: atunci cand erau in stolul in „V”, fiecare pasare reusea sa-si sincronizeze datul din aripi astfel incat sa exploateze curentul de aer format de aripile pasarii din fata. Atunci cand stolul reusea sa se sincronizeze, fiecare pasare urmaritoare isi amana bataia din aripi suficient de mult incat sa raspandeasca un „val” de sincronicitate prin fiecare brat al „V”-ului format.
Portugal crede ca exista un motiv foarte bun pentru care ibisii fac acest lucru. Cercetarile mai vechi au aratat ca zborul reprezinta un efort considerabil. „Atunci cand noi, oamenii, facem sport, pulsul inimii urca la aproximativ 180 de batai pe minut intr-o zi buna. Atunci cand pasarile zboara, pulsul lor urca la 400 de batai pe minut”, a explicat Portugal.
