Descoperire revolutionara: Molecule ce pot stoca si elibera energie solara la inifinit

Descoperire revolutionara: Molecule ce pot stoca si elibera energie solara la inifinit
Descoperire revolutionara: Molecule ce pot stoca si elibera energie solara la inifinit

O echipa de oameni de stiinta de la Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT) si de la Universitatea Harvard au descoperit o modalitate de a stoca energie solara, sub forma de energie calorica, la nivel microscopic, in niste molecule ce ar putea fi apoi folosite pentru a incalzi locuinte, pentru a incalzi apa sau pentru a gati, conform unui material publicat de TheAtlantic.com.

Mai mult decat atat, aceste molecule pot stoca energia oricat de mult timp si pot fi refolosite la nesfarsit, fara a emite deloc gaze cu efect de sera.

Cercetatorii inca nu au reusit sa construiasca inca un astfel de dispozitiv

Din pacate, cercetatorii nu au reusit sa construiasca inca un astfel de dispozitiv capabil sa fie folosit perpetuu pentru incalzire, dar au reusit sa demonstreze, in conditii de laborator, viabilitatea unui fenomen fizic denumit „fotocomutare”.

‘Unele molecule, cunoscute drept ‘fotocomutatoare’, pot prelua oricare din doua forme diferite, ca si cum ar avea un fel de balama la mijloc. Daca sunt expuse la lumina solara vor absorbi energie si vor trece de la o configuratie la cealalta, ramanand stabile pentru foarte lungi perioade de timp”, conform studiului publicat in ultimul numar al revistei Nature Chemistry.

Pentru a elibera energia inmagazinata de aceste molecule este suficient sa le expui la o cantitate mica de lumina, caldura sau electricitate. ‘Ele se comporta de fapt ca niste baterii termale reincarcabile: preiau energie de la Soare, o pastreaza pe perioade practic nelimitate de timp si apoi o elibereaza la comanda”, conform studiului.

Cercetatorii au folosit o substanta cu proprietati fotocomutatoare denumita azobenzen, atasand molecule din aceasta substanta de nanotuburi din carbon. Principala provocare cu care s-au confruntat a fost sa reuseasca sa apropie suficient de mult moleculele pentru a obtine suficienta densitate pentru a genera caldura.

Initial a parut ca experimentul a esuat, dupa ce oamenii de stiinta au constat ca au reusit sa apropie mai putin de jumatate din numarul de molecule de care aveau nevoie, conform unei simulari computerizate prealabile. Insa, in loc sa observe o crestere de aproximativ 30% a densitatii energetice, conform simularii, ei au observat o crestere de 200%. Cheia acestei reusite nu a constat in aducerea moleculelor de azobenzen in pozitii cat mai apropiate de nanotuburile din carbon individuale, ci adunarea acestor nanotuburi cat mai aproape unele de altele.

Moleculele de azobenzen au format un fel de „dinti” pe nanotuburile din carbon, dinti care s-au intrepatruns cu cei formati pe nanotuburile din vecinatate, obtinandu-se masa necesara pentru a ajunge la un nivel util al capacitatii de stocare a energiei.

Acest lucru inseamna ca diferite combinatii de molecule fotocomutatoare si diferite substraturi pot duce la capacitati similare sau chiar mai ridicate de stocare energetica.

Daca acest sistem va fi dezvoltat si pregatit pentru lansarea sa pe piata, cel mai probabil va lua o forma lichida, mai usor de transportat, conform Dr.-ului Timothy Kucharski, de la MIT, coordonatorul acestui studiu.

‘Aceasta stare de agregare va permite si incarcarea mai usoara, prin trecerea lichidului dintr-un rezervor prin dreptul unei ferestre sau printr-un tub transparent, expus razelor solare, in alt rezervor in care materialul respectiv va ramane pana cand va fi nevoie de el’, a explicat Kucharski. ‘In acest mod, materialul incarcat cu energie poate fi depozitat pentru a fi folosit ori de cate ori este nevoie”, a mai adaugat el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *