Prabusirea pretului petrolului capata forme dramatice. Un blestem pentru tarile exportatoare si o binecuvantare pentru marii importatori, comenteaza Deutsche Welle.
Regulile jocului s-au schimbat. Acum cativa ani a fost suficient sa explodeze o conducta de petrol in Nigeria, pentru ca pretul sa sara si el in aer. De altfel, cand au avut loc crize mai mici sau mai mari, estimarile privind pretul „aurului negru” au fost dintre cele mai pesimiste. Costul unui baril de petrol, care nu scade sub limita de 150 de dolari, ar putea, foarte curand, sa depaseasca pragul de 200 de dolari. La fel s-a intamplat in 2008, cand cresterea a fost de peste 100 de dolari.
Anul 2014 n-a fost scutit defel de crize. Prin urmare, ne-am putea gandi ca pretul petrolului ar trebui sa atinga noi culmi, cu atat mai mult cu cat, tari exportatoare precum Rusia, Libia si Irak, se afla ele insele in criza. Iata insa ca se intampla exact pe dos. Incepand din iunie, pretul petrolului a continuat sa scada masiv, nu putina lume intrebandu-se de ce si, evident, cat va dura aceasta tendinta. Or, nimeni nu pare sa stie raspunsul.
Desigur ca tarile importatoare, printre care se numara si Germania, se afla in tabara castigatoare. O moneda europeana slaba impiedica realizarea de economii, de vreme ce petrolul trebuie platit in dolari americani. In acelasi timp, actualul curs de schimb ofera un important ajutor exportatorilor germani, respectiv europeni. Conjunctura pare a fi cat se poate de fericita. Oamenii vor cheltui pe alte lucruri banii economisiti la pompa sau pentru a incalzi casele.
Situatia este insa complet diferita in statele exportatoare. In Rusia, de pilda, semnalul de alarma este cat se poate de puternic, chiar daca autoritatile de la Kremlin vor sa lase impresia ca totul este sub control. Scaderea pretului petrolului si sanctiunile europene impotriva Rusiei reprezinta un cocktail deosebit de periculos pentru conducatorii de la Moscova. Acelasi lucru este valabil si pentru Venezuela. Intr-o tara in care benzina este aproape gratuita, iar bugetul de stat se bazeaza in mare parte pe venituri din afacerile cu petrol, actuala scadere a preturilor este ca un chibrit aprins pe un butoi de pulbere. Asa incat, lucrurile par sa se complice masiv pentru presedintele Maduro.
Desigur, in acest context, sunt foarte la moda diverse teorii ale conspiratiei, precum cea despre care vorbeste zilele acestea presedintele iranian Rouhany. In opinia lui, ar exista, momentan, o conspiratie politica la nivel mondial impotriva lumii islamice. Altii cred ca ceea ce se intampla nu este altceva decat o mutare a SUA in meciul de sah cu Rusia, respectiv pedepsirea lui Putin. Exista si o alta parere, conform careia, sauditii ar urmari sa bage in faliment industria americana a fracturarii hidraulice. Toate sunt numai baliverne.
Piata petrolului este pur si simplu prea mare si are prea multi jucatori. Lucrurile sunt mult mai simple. De cand pe aceasta piata au aparut americanii, care nu doar importa cantitati uriase de petrol, ci au inceput sa faca ei insisi exploatare pe baza de fracking, oferta de petrol a crescut substantial.
Prin urmare, preturile scad. Se pare ca unul sau altul din marii jucatori pe piata petrolului va trebui sa se retraga, pentru ca, daca petrolul scade sub o anumita limita, investitiile gigantice in acest domeniu efectiv nu mai renteaza. Aceasta situatie i-ar putea afecta la fel de mult pe canadieni sau pe americani, care au momentan in derulare proiecte masive in domeniu. Apoi, ar putea aparea tensiuni politice in tari precum Venezuela, daca aici se va decide majorarea cu 3 centi a ridicolului pret de 2 centi pentru un litru de benzina.
Pe vremea cand regulile jocului erau inca valabile, intr-o situatie precum cea actuala, cartelul Opec s-ar fi asezat la masa negocierilor si ar fi decis strangerea robinetului cu petrol pentru a stopa caderea preturilor. Numai ca la aceasta masa nu se afla nici SUA, nici Rusia. De altfel, regulamentul privind cantitatea nu mai este de multa vreme respectat nici macar de tarile membre.
Tocmai de aceea, reuniunea Opec din noiembrie s-a dovedit a fi o formidabila farsa. La fel se va intampla si in iunie 2015, daca pana atunci va mai exista aceasta institutie inutila.
Oricum, un asemenea program economic nu ar fi reusit sa puna pe picioare niciun guvern din lume: o putere de cumparare mai mare cu 500 de miliarde de dolari la nivel mondial.
